La finele anului trecut, redacția ziarului „Observatorul de Nord” a publicat un amplu material despre starea de lucruri de la fosta fabrică de confecții ÎCS „Dana Internațional” SRL, semnat de avocatul Victor Felișcan. Informațiile și argumentele aduse de avocat au stârnit, după cum și era de așteptat, nemulțumirea unor persoane afectate, într-un fel sau altul, de acel articol. Deloc întâmplător noi am promis tuturor persoanelor, care au un cuvânt de spus la această temă, spațiu de ziar și astăzi vă propunem un amplu material-răspuns celor scrise anterior, scris de actualul director al SA „Dana”. Mai precizăm și faptul că în acest material se vor regăsi și răspunsurile la întrebările adresate domnului Victor Jamba de către fosta lideră sindicală de la întreprindere, Lidia Slivinscaia.
Pentru a curma orișice speculații la subiectul indemnizațiilor de eliberare din serviciu pretinse de la SA „DANA”, după cum rezultă din titlul articolului, publicat anterior, voi informa cititorul despre circumstanțele de fapt și de drept care au avut loc.
SA „DANA” este succesoare a întreprinderii de stat „Fabrica de confecții nr.4 din Soroca”, fondată la 20.03.1952. Cea mai înfloritoare perioadă de dezvoltare a ei a fost în a doua jumătate a anilor 60 până la sfârșitul anilor 70, perioada când director a fost Starâș E.F. Directorul a reușit să atragă fonduri din bugetul de stat pentru reconstrucția fabricii și a reușit s-o mențină în centrul orașului. Atunci a fost construită zona de odihnă, blocurile de producere, administrativ și social, căminul cu 243 locuri, case de locuit ș.a. Această perioadă coincide cu anii de tinerețe, anii cei mai frumoși și fericiți din viața multor salariați, care în anii 2000 au ajuns deja la pragul de pensionare. Ei, păstrând memoria tinereții lor, au poreclit Societatea pe Acțiuni „DANA” cu drag „Fabrica Dana”. Dar în cuvântul scris nu ne permitem folosirea poreclei. În memoria acestor oameni, cuvântul „fabrică”, se asociază cu confecționarea îmbrăcămintei. Această activitate era glorificată, deoarece, tocmai ei lichidau deficitul cronic de mărfuri, cum era în țara sovietelor.
Sarcina de bază, la momentul respectiv, era de a face planul cu orice preț. Adeseori prețul din magazin a mărfii era cu mult mai mic decât cel de producere. În ultimii ani de viață a doamnei Starâș E.F., ori de câte ori ne vedeam, ea repeta, că nu mă invidiază în situația mea de director, fiindcă ei îi era cu mult mai ușor. Dacă realiza planul de producere, chiar de marfa era numai la depozit, banii din buget veneau în contul întreprinderii. Odată cu trecerea la economia de piață, în 1991, întreprinderile în Republica Moldova au altă sarcină: de a produce profit, adică de a face bani, desfășurând, pe risc propriu, orișice gen de activitate economică neinterzisă de lege.
Societatea pe Acțiuni, în prezent, poate desfășura diverse activități economice, pe când, Fabrica Dana, în sensul sovietic a cuvântului, putea confecționa doar îmbrăcăminte. Statutul întreprinderii „Societatea pe Acțiuni „DANA”” la obținut din 1994, la privatizarea ei. Conform Contractului de privatizare întreprinderea era obligată să mențină timp de trei ani genul precedent de activitate economică. Ulterior proprietarii, adică acționarii, erau în drept să decidă cu ce se va ocupa întreprinderea. În 1997 statul a vândut ultimele sale acțiuni și SA „DANA” a devenit integral privată. În condițiile economiei de piață patrimoniul social moștenit cum era zona de odihnă, căminul, cantina, clubul, punctul medical și alte subdiviziuni neproductive ca secția de construcții, de transport, atelierul de reparații, ș.a. au devenit o gaură neagră pentru bugetul întreprinderii și era necesar de înstrăinat sau lichidat. Dar cea mai grea moștenire era cota mare de personal la volumul de producție realizat, adică productivitatea muncii era mică din cauza că era insuficient numărul de cusătorese în comparație cu totalul de salariați. În anii 2000 s-a încercat de redus personalul secundar, dar sau declanșat multe revolte.
Marfa gata era tot mai dificil de realizat pentru a face banii necesari pentru întreținerea întregului personal. Și totuși, pentru a realiza marfa, au fost deschise 12 magazine de firmă pe tot teritoriul Republicii Moldova, clienții vechi din Rusia, Uzbechistan, Tadjichistan primeau marfa fără să se achite. În 1994 au venit italieni, cu stofele lor, și au propus așa numita prelucrare în Lohn la export. Adică, producția gata este proprietatea lor, iar SA „DANA” primește bani numai pentru serviciile de cusătorie. Aceste servicii constituie circa 5-8% din circuitul valoric a prețului care î-l plătește consumatorul final. Cu acești bani cu greu poți achita salariile, impozitele și costurile de producere, dar profit sau bani pentru dezvoltarea întreprinderii nu mai ajung. Dar pentru a menține contingentul de specialiștii, prelucrarea în Lohn era o soluție. Cu timpul, această activitate a devenit unica ocupație a întreprinderii, confecționând haine pentru foarte diverși clienți străini. Salariile, deveneau tot mai mult nesatisfăcătoare, dar pentru majorarea salariilor nu se putea câștiga mai mulți bani. Cusătoresele calificate au început a migra la întreprinderi cu investiții străine, iar după 1999 plecau masiv în Rusia.
În întreprinderile cu capital străin, prin aportul în capitalul social, se introduceau utilaje și tehnologii performante, iar societățile pe acțiuni cu tehnologiile sovietice deveneau tot mai necompetitive, chiar și la prelucrarea în Lohn. Doar câteva din societățile pe acțiuni, din toată industria ușoară, își mai mențin genul de activitate, deoarece au reușit să găsească un client strategic, cu contract de cel puțin 10 ani. Pentru a produce calitativ și performant acești clienți investesc și dezvoltă producerea în Lohn…
(Va continua)
Victor JAMBA, directorul SA ”Dana”.
