Nu ne mai miră faptul că mulţi compatrioţi de-ai noştri muncesc şi trăiesc de ani buni peste hotare, dar faptul că plecând, mânaţi de povară nevoilor, „şi-au pus în valize” şi tradiţiile noastre din străbuni ne provoacă admiraţie şi mult respect. Cu rugăciuni, urături, colinde, copturi tradiţionale şi multă bucurie — astfel a sărbătorit comunitatea moldovenilor din or. Perugia, regiunea Umbria, Italia, printre care şi mulţi soroceni.
Cu mult dor pentru patrie şi oameni dragi, aceştia şi-au făcut sărbătorile ca acasă. Ne-a povestit mai multe soroceanca Amalia Volniţcaia, băştinaşă din satul Bădiceni.
“„AHO! AHO!
Mâine anul se-nnoiește,
Autocarul se pornește,
Pleacă de la stazione
Spre a noastră națiune.
Pleacă el încet, încet,
Eu rămân, că n-am bilet.
Pleacă, pe mine mă lasă
Tare departe de casă.
Pleacă mâine înspre zori
Acasă, la sărbători.
Dar voi, cei care-ați rămas,
Nu mai smârcâiți pe nas,
Dar dați să zicem o urare,
Să se-audă la hotare.
Mai pocniți din bici așa,
Să se-audă-n țara mea!!!
Pocnește din bici, mai frate,
Să se-audă la cetate…!!!
Iată cu această urare şi cu multe altele am deschis un eveniment cultural deosebit, dedicat sărbătorilor de Crăciun aici, în or. Perugia. Am prezentat atât Soroca, cât şi
Moldova, deoarece această sărbătoare a fost organizată de „Asociația femeilor de Est”, la care au participat şi femei din Ucraina, Rusia şi Belarus. Eram în total circa 120 de persoane”, ne-a comunicat soroceanca.
Nimic nu motivează şi nu mobilizează mai bine decât dragostea de ţară şi de tradiţiile învăţate în satele noastre, de la părinţi şi bunei, pe care moldovencele le păstrează şi le transmit copiilor lor.
„Noi nu am făcut pentru competiție, dar pentru suflet. Şi când intrăm în sală, toți ne zic: „Fetele de la Soroca”. Ne străduim să impresionăm şi, după cum știm, prima carte de vizită a Sorocii este Cetatea, iar a doua — țiganii. Aşa că am decis să facem uz de cea de-a doua. Ca să implicăm şi altă lume, mai îmbrăcăm câte o fustă țigăneasca, invităm pe toți la dans şi facem sărbătoarea mai colorată”, povesteşte doamna Amalia.
Aşa cum îi stă bine unui bun creştin, sărbătorile încep la biserică, remarcă femeia. Anume acolo moldovencele s-au cunoscut şi s-au unit într-o frumoasă relaţie de prietenie, care devine mai puternică cu fiecare an.
Amalia Volniţcaia: „Nu întâmplător se zice că frumosul va salva lumea. Sa știți ca așa este. Ne-am gândit că atâtea lucruri frumoase am învățat de la părinți, de ce să nu le transmitem mai departe? Şi așa încet, încet am început să împletim unirea şi prietenia, cu ele şi un colăcel, şi un Crăciunel. Am adus de acasă şi prosoape cu broderii…, si ulcior moldovenesc. Şi astăzi sărbătorim Crăciunul, mâine Sf. Vasile, apoi Boboteaza şi credem ca nu-i păcat şi câte o zi de naștere, unde ne facem multe surprize”.
„Înainte de fiecare sărbătoare, noi (vorbesc de grupul nostru de circa 30 de femei) mergem în primul rând la biserică. În acest an am mers la sfânta slujbă, cu colinde, cu lumină şi căldură în suflet, cu lumânări aprinse, în lăcașul bisericii Armene din Perugia am sărbătorit Nașterea Domnului, am petrecut o seara de Crăciun frumoasă. Mergem de fiecare dată când avem posibilitate, deoarece avem nevoie de rugăciune, de un refugiu. Mai ales aici, în străinătate”.
Evenimentele culturale sunt o modalitate de a păstra şi transmite acele cunoştinţe despre cultura şi tradiţiile de acasă, de a trăi emoţiile şi bucuria evenimentelor creştine ce ne leagă de casă şi de a potoli acel puternic şi chinuitor sentiment de dor…
„Dorul şi gândul sunt niște bestii sălbatice, la care nu poți să le ții frâu, şi te poartă mereu pe meleagul unde te-ai născut, spre casă, la familie. Şi când te lovesc cumplit, înțelegi că ai nevoie sa vorbești cu cineva, să stai cu cineva, să faci ceva, ceva frumos, ceva de suflet… Sărbătorim nu pentru că nu avem ce face sau că ne ținem de petreceri, ba din contra, după 10 ore de muncă ajungem acasă foarte obosite şi facem tot din fugă, dar când vezi cât de frumos ţi se ridică coptura, cât de limpezi ţi-au ieşit răciturile, cât de frumos miroase sarmalele, îți trece toată oboseala. Şi când întindem masa împreună uităm de străinătate şi ne pare că stăm acasă, facem schimb de rețete, fotografii şi cu asta ne alinăm. Când eşti bine sufletește, acumulezi noi puteri, energie şi parcă zbori şi aceasta ne ajută să mai treacă o zi, o săptămâna, o luna, un an….”, ne-a spus la final doamna Amalia.
