Pe 2 și 3 august, comunitățile din orașul Comrat și satul Chetrosu, raionul Drochia, s-au reunit pentru a onora memoria celor peste 500.000 de romi deportați, înfometați, umiliți și uciși în timpul Holocaustului. Organizatorii subliniază că această zi nu este doar despre trecut, ci despre lupta continuă împotriva rasismului și discriminării.
Ziua de 2 august, recunoscută la nivel european ca Ziua de Comemorare a Victimelor Holocaustului Romilor, reprezintă un moment de reculegere și reflecție asupra uneia dintre cele mai dureroase pagini din istoria Europei. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, peste o jumătate de milion de romi – femei, bărbați, vârstnici și copii – au fost deportați, înfometați, umiliți și uciși doar din cauza etniei lor.
„Pentru mine, această zi nu este doar despre trecut. Este despre nevoia urgentă de a ne aminti, de a recunoaște și de a combate rasismul și discriminarea care continuă să afecteze comunitățile rome și astăzi. Nu e doar istoria romilor. E istoria Europei. Și e responsabilitatea noastră să o spunem cu voce tare”, spune Elena Sîrbu.
Programul a inclus o expoziție cu mărturii ale victimelor, momente de reculegere, istorii relatate de supraviețuitori sau urmași, intervenții artistice dedicate copiilor, precum și discursuri din partea comunității și invitaților.
„Să nu uităm, pentru ca istoria să nu se repete”, este mesajul central al acestor acțiuni. Organizatorii subliniază că, în vremuri în care urmele trecutului devin tot mai șterse, este esențial să onorăm memoria victimelor și să ne angajăm împreună pentru o lume fără ură și discriminare. Evenimentele sunt organizate de Platforma Femeilor Rome ROMNI în cadrul subgrantului „RomaSafe: Protecția Femeilor Rome, Prevenirea Violenței”, cu sprijinul Sida prin intermediul Ambasadei Suediei la Chișinău, în cadrul proiectului „Prevenirea violenței față de femei” implementat de AO Artemida.
Pentru a înțelege mai bine importanța acestei zile și contextul, am discutat la acest subiect cu jurnalista și activista Elena Sîrbu, apărătoare a drepturilor romilor.
De ce este important să marcăm Ziua de Comemorare a Victimelor Holocaustului Romilor?
Holocaustul romilor rămâne a fi o pagină ignorată a istoriei care trebuie spusă și doar datorită acțiunilor de lobby și advocacy din partea societății civile rome din anul 2015, data de 2 august a fost proclamată Zi de Doliu European în memoria romilor uciși doar din cauza etniei.
De-a lungul timpului, istoria romilor a fost scrisă nu de cei care au trăit-o, ci de cei care au negat-o, ignorat-o sau denaturat-o. Una dintre cele mai dureroase și adesea uitate file ale acestei istorii este Holocaustul romilor – cunoscut în limba romani drept Porajmos. Este o tragedie care a curmat sute de mii de vieți, dar care, din păcate, rămâne în mare parte necunoscută la adevărata sa dimensiune. Puțini oameni știu că peste jumătate de milion de romi au fost uciși în Europa în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În România și Moldova, cifra oficială arată că peste 25.000 de romi – în special din rândul celor considerați „nomazi” sau „asociali” – au fost deportați în Transnistria între 1942 și 1944. Fără drepturi, fără apărare, fără hrană, fără adăpost, fără nicio formă de sprijin, femei, copii, bătrâni – mii dintre ei au murit de frig, foame, boli sau în execuții sumare. Nu au existat procese pentru cei responsabili, nu au existat compensații, nici recunoaștere oficială reală timp de decenii.
De ce tragedia romilor este mai puțin cunoscută în comparație cu alte atrocități ale celui de-al Doilea Război Mondial?
Evrei și romi: două tragedii, o rădăcină comună. Atât romii, cât și evreii, au fost vizați de regimurile fasciste din Europa pentru „purificare etnică”. Ambele grupuri au fost percepute drept „rase inferioare” și eliminate sistematic. Totuși, există câteva diferențe notabile. Holocaustul evreilor a fost organizat industrial, cu lagăre de exterminare, liste, trenuri și camere de gazare. În cazul romilor, exterminarea a fost adesea locală, prin deportare, muncă forțată sau lăsare intenționată în condiții inumane. De asemenea, în timp ce Holocaustul evreilor a fost recunoscut la nivel internațional și memorializat pe scară largă, tragedia romilor a fost trecută sub tăcere, negată sau uitată. Din această cauză, suferința romilor rămâne marginalizată în discursul istoric oficial.
De ce este Holocaustul romilor mai puțin cunoscut? Răspunsul este simplu și dureros: rasismul sistemic împotriva romilor nu s-a oprit odată cu războiul. După 1945, supraviețuitorii romi nu au fost recunoscuți ca victime. Nu li s-au oferit reparații sau recompense, iar mărturiile lor au fost ignorate. În plus, lipsa de educație, lipsa accesului la instituții și reprezentare a contribuit la lipsa unei memorii colective instituționalizate. Nici școala, nici cultura dominantă nu au lăsat loc acestei istorii. Astăzi, multe persoane nici măcar nu știu că romii au fost victime ale Holocaustului.
Ce acțiuni sunt necesare pentru a păstra vie memoria Holocaustului Romilor și a preveni repetarea unor asemenea atrocități?
În fața acestei tăceri, este esențial să acționăm. Prin activități educaționale, ateliere, cercetări și evenimente de comemorare și coeziune, încercăm să aducem la lumină poveștile celor care au suferit și au pierit. Este vital să lucrăm cu tinerii, să construim materiale adaptate, să înregistrăm mărturii, să ridicăm monumente, să creăm spații de memorie, dar și de reflecție. Promovăm educația istorică corectă și incluzivă, în care tragedia romilor este tratată cu aceeași seriozitate ca și cea a altor victime ale regimurilor totalitare.
Să învățăm din trecut este primul pas. Dar nu e suficient să știm – trebuie să simțim responsabilitatea de a acționa. Avem datoria morală și civică să:
-
Combatem discursul de ură și stereotipurile rasiale;
-
Introducem în școli o educație despre Holocaust care să includă și romii;
-
Susținem inițiativele culturale și memoriale dedicate istoriei rome;
-
Asigurăm participarea romilor în viața publică, pentru ca vocea lor să fie auzită și respectată.
Toate la un loc vor face ca memoria Holocaustului să nu fie doar o lecție de istorie, dar o oglindă a prezentului. Dacă alegem să uităm, riscăm să repetăm. Dacă alegem să tăcem, perpetuăm nedreptatea. Astăzi, mai mult ca oricând, trebuie să ne asumăm responsabilitatea de a spune și această poveste – chiar dacă doare. Este un act de adevăr, de solidaritate și, mai ales, de umanitate.
În acest sens, Platforma Femeilor Rome ROMNI din Moldova, sub egida mea, a organizat pe 2 și 3 august, în contextul Zilei de Comemorare a Victimelor Holocaustului Romilor, două evenimente publice în orașul Comrat și satul Chetrosu, raionul Drochia, în parteneriat cu autoritățile publice locale și mediatorii comunitari Felicia Bludoi și Artur Cebotari. Programul a inclus: -
Expoziție cu mărturiile femeilor victime ale Holocaustului;
-
Momente de reculegere și pomenirea victimelor;
-
Mărturii ale supraviețuitorilor sau ale urmașilor acestora;
-
Intervenții artistice pentru copii;
-
Discursuri din partea comunității și invitaților;
-
Depunere de flori la monumentul istoric Gara Visterniceni Chișinău.
