Alexandru cel Bun voievodul, care a stat la cârma Moldovei mai bine de treizeci de ani, este cunoscut nu doar pentru calitățile sale diplomatice și administrative, ci și pentru viața sa personală tumultuoasă. Un crai veritabil al acelor vremuri, Alexandru cel Bun, a fost căsătorit de patru ori, două dintre soțiile sale murind la scurt timp după căsătorie, iar una fiind mătușa lui. Istoria ne oferă o poveste plină de intrigi, moarte subită, divorțuri și convertiri religioase eșuate.
Într-o perioadă marcată de lupte teritoriale, războaie și ambiții expansioniste ale marilor puteri europene, Alexandru cel Bun a reușit să se impună, guvernând timp de 32 de ani într-un context politic extrem de volatil. Spre deosebire de alți domnitori ai vremii, care au fost implicați în războaie sângeroase și conflicte constante, Alexandru a ales o cale diferită diplomația și alianțele strategice. Prin evitarea implicării în războaie majore.
Alexandru cel Bun a reușit să ofere Moldovei o perioadă de stabilitate și prosperitate economică. Cu toate acestea, viața sa personală a fost departe de a fi pașnică. Căsătoriile și moartea subită a primelor două soții, precum și legendele despre un posibil blestem care plana asupra lui, au transformat viața sa conjugală într-un subiect plin de mister și speculații.
Prima soție a lui Alexandru cel Bun, Margareta, fiica palatinului Ștefan, a intrat în istoria Moldovei nu doar ca o piesă esențială într-un joc diplomatic, ci și ca un simbol al tragediei și misterului. Într-o epocă în care căsătoriile dintre casele nobiliare erau aproape întotdeauna dictate de motive politice, unirea dintre Alexandru și Margareta nu a fost diferită. Această alianță era menită să întărească relațiile dintre Moldova și Polonia.
Margareta era o tânără de viță nobilă, născută într-o familie influentă din Polonia și educată în spiritul catolicismului. Deși căsătoria părea promițătoare, Margareta nu a fost primită cu brațele deschise de toată Curtea Domnească din Moldova. Religia ei catolică era văzută ca o amenințare într-o țară ortodoxă și conservatoare. Există chiar cronici care menționează faptul că preoții ortodocși ai Curții nu vedeau cu ochi buni căsătoria cu o femeie catolică, iar acest conflict de credințe a fost unul dintre factorii care au complicat atmosfera de la Curtea Domnească.
Margareta a murit la doar câteva luni după ce a devenit soția lui Alexandru cel Bun, iar această moarte rapidă și neașteptată a ridicat suspiciuni. Oficial, cronicarii epocii au atribuit moartea Margaretei bolilor frecvente în acea perioadă.
În Evul Mediu, boli precum ciuma, tuberculoza sau febra tifoidă erau răspândite și devastau populațiile, inclusiv nobilii. Însă, în lipsa unor relatări detaliate despre simptomele pe care le-a avut Margareta, aceste diagnostice rămân vagi și generice. Totuși, o serie de teorii alternative și mai puțin oficiale au început să circule la curtea Moldovei. Unii cronicari au sugerat că Margareta nu ar fi fost o simplă victimă a bolilor vremii, ci a fost posibilă victimă a otrăvii. În epoca medievală, otrăvirea era o metodă frecvent folosită pentru a elimina rivalii politici sau persoanele considerate o amenințare. Margareta, o tânără catolică, ar fi putut să fie văzută de cercurile ortodoxe din Moldova drept o amenințare la adresa purității religioase a Curții, iar moartea ei ar fi fost orchestrată de acele facțiuni care nu doreau o astfel de influență străină în țară.
Zvonurile despre otrăvirea Margaretei au persistat și s-au amplificat pe măsură ce timpul a trecut. În acele vremuri, superstițiile și credința în magie și vrăjitorie erau răspândite în toate clasele sociale, inclusiv în rândul nobilimii.
Una dintre legende care circulau la curtea lui Alexandru cel Bun spunea că domnitorul ar fi fost avertizat de un vrăjitor cu privire la soarta sa. Se spune că, înainte de a se căsători cu Margareta, Alexandru ar fi consultat un prezicător care l-ar fi avertizat că prima sa soție va muri tânără, iar acest eveniment va marca începutul unei perioade dificile și pline de ghinion în viața sa personală. Deși acest avertisment pare mai degrabă o poveste menită să adauge o notă dramatică evenimentelor, legendele medievale erau adesea privite cu seriozitate în acea vreme. Deși Alexandru era cunoscut ca un domnitor calculat și pragmatic, moartea Margaretei l-a afectat profund.
Margareta a fost îngropată cu onoruri într-o biserică ctitorită de Alexandru cel Bun, semn al respectului și prețuirii pe care domnitorul o avea pentru prima sa soție. Înmormântarea ei a fost văzută ca un gest simbolic, dar și ca un semn al alianței continue dintre Moldova și Polonia. Chiar și după moartea Margaretei, această alianță avea să joace un rol crucial în evoluția diplomatică a Moldovei. În anii ce au urmat, însă tragedia personală a domnitorului a rămas o rană deschisă.
După moartea prematură și misterioasă a primei sale soții, Margareta. Alexandru cel Bun și-a refăcut viața printr-o căsătorie cu Neacșa sau Ana. După spusele unor cronicari străini, ea era fiica influentului domnitor al Țării Românești, Mircea cel Bătrân. Această căsătorie, asemenea primei, a avut o puternică componentă politică, fiind menită să întărească alianțele dintre Moldova și Țara Românească în fața unei amenințări comune expansiunea Imperiului Otoman.
În ciuda acestor considerente strategice, căsnicia dintre Alexandru și Ana a fost de scurtă durată, sfârșindu-se într-o tragedie similară cu cea a primei sale soții. Ana a murit la scurt timp după nuntă, iar acest eveniment a ridicat numeroase întrebări și suspiciuni în jurul morții sale subite
La fel ca și în cazul Margaretei, cronicarilor li s-a spus că Ana a murit din cauza unei boli. Totuși, ceea ce face ca acest deces să fie atât de misterios este raportarea imediată a circumstanțelor aproape identice cu cele ale primei soții a lui Alexandru, ceea ce a ridicat întrebări legitime. Cronicarii medievali, care au lăsat puține informații despre simptomele sau evoluția bolii Anei, au alimentat zvonurile că moartea ei ar fi fost rezultatul unui complot politic. Cine ar fi avut interesul să o elimine pe Ana? Unii cronicari susțin că rivalii politici ai lui Alexandru cel Bun ar fi văzut în această căsătorie o amenințare la adresa echilibrului de putere din regiune. Moldova și Țara Românească, unite printr-o alianță puternică, aveau potențialul de a deveni o forță de neoprit în fața otomanilor, dar și de a pune presiune pe vecinii din nord, Polonia și Ungaria.
Moartea Anei a fost o lovitură grea pentru Alexandru cel Bun, atât pe plan personal, cât și politic. Pierderea celei de-a doua soții, la scurt timp după pierderea primei, l-a cufundat pe domnitor într-o stare de incertitudine. Deși a continuat să domnească cu abilitate și diplomație, viața sa personală era marcată de o suferință profundă. Moartea succesivă a soțiilor sale nu doar că i-a pus la îndoială capacitatea de a menține stabilitatea la curte, dar l-a și transformat într-o figură tragică, privită cu compasiune, dar și cu teamă de cei din jurul său. Există cronici care menționează că, după moartea Anei, Alexandru ar fi devenit mult mai retras și tăcut, evitând să mai facă gesturi publice de afecțiune sau să vorbească despre viața sa personală.
După moartea celei de-a doua soții, Alexandru cel Bun a luat o decizie care, chiar și pentru standardele medievale, a stârnit multe controverse și zvonuri. Cea de-a treia soție a sa regala nu era doar o nobilă de rang înalt, ci era și mătușa sa. O astfel de căsătorie între rude atât de apropiate, nu era ceva neobișnuit în epocă, mai ales în rândul aristocrației, unde alianțele de sânge și politice erau mai importante decât regulile bisericești sau normele sociale. Ringala, sora lui Vytautas, Marele Duce al Lituaniei și verișoară cu Vladislav al II-lea, regele Poloniei.
De asemenea, ea era vară primară cu Anastasia, mama lui Alexandru cel Bun, ceea ce o făcea direct legată de familia domnitorului. Astfel, căsătoria cu Ringala a fost un act strategic menit să consolideze relațiile cu Polonia și Lituania, state de mare importanță în stabilirea echilibrului de putere din regiune.
Căsătoria dintre Alexandru și Ringala a durat zece ani. Un deceniu plin de intrigă și mister. Pe de o parte, căsnicia a fost liniștită la suprafață, dar în culisele Curții moldovenești se petreceau numeroase manevre politice și religioase. Ringala, fiind de religie catolică, nu și-a ascuns niciodată intențiile de a-l converti pe Alexandru la catolicism. Acest fapt a stârnit îngrijorări la Curtea Domnească și, fiindcă Alexandru era un diplomat abil, a rezistat cu fermitate la orice încercare de a-și schimba credința. O legendă care circula printre nobilii de la Curtea Moldovei spunea că Ringala ar fi apelat chiar la preoți catolici și la magie albă pentru a încerca să-l vrăjească pe Alexandru, sperând că astfel îl va convinge să accepte catolicismul. Deși această poveste nu este confirmată oficial, ea a fost răspândită în epocă, alimentând și mai mult misterul din jurul acestei căsnicii.
Cronicile polone indică faptul că divorțul dintre cei doi a fost unul pașnic, fără mari conflicte sau scandaluri publice. Ringala a plecat de bunăvoie în Polonia, dezamăgită că nu a reușit să-l convingă pe soțul ei să treacă la catolicism. După ce Ringala a părăsit Moldova, viața ei a rămas un mister. Unele surse afirmă că s-a retras într-o mănăstire catolică, unde și-a petrecut restul vieții în rugăciune și singurătate, reflectând asupra căsniciei sale eșuate cu domnitorul Moldovei.
După despărțirea de Ringala, Alexandru cel Bun s-a recăsătorit cu Marina, o femeie provenită dintr-o familie boierească respectată din Moldova. Spre deosebire de soțiile anterioare, relația lui Alexandru cu Marina a fost una stabilă și lipsită de scandaluri, iar aceasta i-a dăruit patru copii, contribuind astfel la continuitatea dinastiei sale. Marina a fost o figură discretă, dar importantă, care a adus stabilitate în viața personală a domnitorului. După ani de tragedii și drame conjugale. Căsătoria lor nu a fost marcată de intrigi politice sau moarte subită, așa cum s-a întâmplat în relațiile anterioare. În plus, Marina a avut o influență puternică asupra copiilor săi, aceștia având să joace un rol esențial în luptele pentru tronul Moldovei.
Astfel, Marina, deși nu a avut o poveste la fel de dramatică precum celelalte soții ale lui Alexandru, a jucat un rol crucial în viața domnitorului, asigurându-i nu doar stabilitatea emoțională, ci și continuitatea dinastică, contribuind la liniștea de la finalul vieții sale.
Cele patru căsătorii, dintre care două s-au sfârșit tragic, iar una cu divorț, adaugă o dimensiune umană și chiar dramatică acestui domnitor. Moartea sa, la 1 ianuarie 1432, a marcat sfârșitul unei epoci de stabilitate relativă pentru Moldova, iar urmașii săi au avut de înfruntat provocări mult mai mari în anii care au urmat.
În urma lui au rămas mai mulți fii care s-au luptat ani de-a rândul pentru tron. Nu s-au dat îndărăt nici la cele mai grozave crime. Țara, care înflorise sub lunga domnie a lui Alexandru, va decădea în timpul nevrednicilor săi fii.
sursa:https://www.youtube.com/watch?v=mnhnJoBpamE
