Cărțile nu sunt simple obiecte așezate pe rafturi prăfuite; ele sunt porți deschise spre lumi nevăzute, chei ale cunoașterii și oglinzi ale sufletului omenesc. Între coperțile lor se ascund vieți trăite intens, destine frânte sau înălțate, iubiri nemuritoare și adevăruri rostite în șoaptă. O carte începe cu o literă, dar se sfârșește adesea cu o schimbare în inimă.
Magia cărților nu strălucește zgomotos. Ea se dezvăluie tăcut, în clipele de liniște, când cititorul rămâne singur cu paginile deschise și cu propriile gânduri. Atunci, cuvintele capătă putere de vrajă: ne poartă în tercoturile îndepărtate, în viitoruri imaginare sau în adâncul ființei noastre. Prin lectură, timpul se suspendă, iar sufletul călătorește liber, fără hotare.
Fiecare carte este o întâlnire. Unele ne mângâie ca o amintire dragă, altele ne tulbură, ne provoacă, ne obligă să ne punem întrebări. Sunt cărți care ne cresc odată cu vârsta și cărți care ne întorc în copilărie, la mirarea curată din fața lumii. Ele ne învață să simțim, să gândim, să înțelegem mai profund oamenii și viața.
Cartea este și un martor al istoriei umane. În paginile ei s-au păstrat durerile și speranțele generațiilor, luptele pentru adevăr, libertate și demnitate. Prin ele, vocile trecutului nu se sting, ci continuă să vorbească, să avertizeze, să lumineze drumul celor ce vin.
Într-o lume grăbită, cartea rămâne un refugiu al răbdării și al profunzimii. Ea cere timp, atenție și dăruire, dar oferă în schimb sens, echilibru și frumusețe. Citind, devenim mai bogați sufletește, mai conștienți de noi înșine și mai apropiați de ceilalți. Cărțile nu îmbătrânesc. Ele așteaptă cuminți să fie deschise, iar de fiecare dată își reînnoiesc magia. Atâta timp cât omul va căuta adevărul, emoția și lumina, cartea va rămâne un prieten fidel, un îndrumător tăcut și o sursă nesfârșită de miracol.
Raisa Chiseliță. BM,, M, Sadoveanu ”.
