A fost o profesoară de excepție, care timp de 35 de ani a predat matematica și fizica la gimnaziul din satul natal Slobozia Cremene. Mai apoi, a fost și director de școală. Când s-a pensionat, a fost nevoită să evadeze din lumea cifrelor, dar și-a găsit o nouă formă de exprimare: broderia. Această artă veche a devenit o sursă de bucurie și satisfacție, transformând perioadele de boală și recuperare în momente de împlinire sufletească.
Ada Botnari povestește: ”Am cusut prima mea ie pe bumbac țesut de bunica mea. Eram nepoata cea mai mică și mie mi-a rămas cel mai puțin bumbac. Nu aveam din ce-mi face fustă. Am găsit la o mătușă de-a mea o cămașă de la bunel, am prefăcut-o. Înainte, cămașile bărbătești erau lungi. Am învățat brodatul de la doamna Bandac, profesoară de muncă de la școala moldovenească nr. 1 din Soroca.”
