Ţara este tot ce poate fi mai scump pentru un om care are suflet şi inimă şi ştie cine este el, cine sunt mama şi tata, moşii şi strămoşii. Acela care are identitate ştie că limba este română, cine este, de unde vine şi încotro va merge. Eu am o durere mare în suflet. Tatăl meu s-a născut pe timpul românilor şi a făcut şcoală la români, patru clase, care era ceva foarte bun, academie era. A făcut armata la români, a fost luat pe front şi acolo fiind încercuit şi prins în prizonierat. L-au întrebat cine eşti, el a răspuns român, căci s-a născut în România, a făcut şcoală românească. El nu ştia nici un cuvânt ruseşte, a fost etichetat ca duşman al poporului şi i-au dat 10 ani de puşcărie. A făcut zece ani bătuţi pe muchie, cum zicea el, Dumnezeu să-l ierte, pentru faptul că el a zis că sunt român. Dar el altceva nu putea să fie. Era cu o mare tângă în suflet că s-a născut în România Mare şi dorea să moară tot în România Mare, dar nu a reuşit. Dar acest gând îl duc eu şi aş vrea să se împlinească măcar pentru mine, aş vrea măcar să mor în România Mare. Dacă nu pentru mine, măcar pentru nepoţii mei, să trăiască ei în România Mare.
Rodica Prodan,
profesoară de biologie la Gimnaziul din Zastânca
Vedeţi aici şi alte păreri despre UNIRE!
