Politica autohtonă este, în mare parte, pe mâna bărbaţilor. Au fost şi câteva cazuri când în posturi-cheie au ajuns femei, dar nu ştiu cum se făcea că tot bărbaţii trăgeau sforile. Avem însă şi cazuri, inclusiv la nivel local, când femeile s-au făcut auzite şi au avut un cuvânt greu de spus în anumite situaţii. Şi totuşi, care este locul şi rolul femeii în politică am încercat să aflăm de la Ana Bejan, ex-deputat în Parlament şi fost prefect al judeţului Soroca.
− Doamnă Bejan, care este, în opinia dumneavoastră, locul şi rolul femeii în politică?
− Fiind din anii ’86-87 în politică, încă de la începuturi, când am pornit mişcarea de renaştere naţională şi luptam pentru valorile democratice, eu m-am convins că rolul femeilor în politică este foarte mare şi este egal cu cel al bărbaţilor. O femeie se poate afirma în politică şi nu este neapărat necesar să te promoveze cineva, trebuie să te promovezi singură. Politica este o ştiinţă şi o artă care trebuie învăţată şi pentru care trebuie să-ţi formezi abilităţi. Eu totuşi cred că mulţi oameni vin în politică pentru idealuri şi nu pentru interese personale, dar, din păcate, aceşti oameni nu sunt preţuiţi în politică, ci sunt treptat marginalizaţi şi daţi afară. Eu în politică nu am avut acoperirea nimănui, nu m-a împins nimeni aici, am venit fiindcă aveam nişte idealuri. Vreau să recunosc că eu fac parte din pleiada celor romantici, nu sunt politicianul pragmatic care urmărea interese materiale, ci mă bazam pe ideal şi vis. Dar, după cum spunea Lucian Blaga, cei mai neînţeleşi în societate sunt visătorii, şi cu atât mai mult în politică, dar cele mai mari şi frumoase lucruri în viaţă le fac tot visătorii. Pragmatismul este bun în politică, dar a trecut peste margine, acum este interes şi atât. Femeia se poate afirma în politică şi noi avem zeci de femei care au făcut-o. Să ne amintim de Lidia Istrati, Nadejda Brânzanu, Vitalia Pavlicenco, care, cu toate că este un om incomod pentru unii, a fost o luptătoare de la început, mai putem aduce şi alte nume. Eu am observat că sunt mulţi bărbaţi misogini atât în viaţă, cât şi în politică, chiar am observat aceasta şi la unii colegi de partid care se poartă neglijent faţă de femei. Şi totuşi, acolo unde este o femeie este ordine, corectitudine şi eu cred că nu ar fi atât de multă mafie.
− Politica înseamnă doar funcţii sau şi altceva?
− Politica înseamnă funcţii şi scaun, chiar m-au convins foarte mulţi dintre foştii mei colegi din partidele din care am făcut parte. Spre regret, într-o măsură oarecare mă mustră conştiinţa că am trecut prin mai multe partide, pentru că aşa era situaţia. Dar sunt foarte mândră că în politică am fost doar pe eşichierul de dreapta, am fost întotdeauna cu partidele democrate care au pledat întotdeauna pentru limba română, pentru idealul nostru naţional. Nu am fost un traseist ca să trec dintr-o tabără în alta, chiar şi în 2001, când au venit comuniştii la putere, nu m-am dus să mă închin. Când au venit comuniştii, am plecat din funcţia de prefect şi am făcut oficial o declaraţie în ziarul „Observatorul de Nord” că eu nu voi accepta nici o funcţie şi nu voi colabora cu regimul care s-a instaurat.
Ana Bejan: “Femeia se poate afirma în politică şi noi avem zeci de femei care au făcut-o“.
− Cum ar trebui să fie oamenii politici?
− În politică trebuie să fii consecventă, principială şi să dai dovadă de bărbăţie, chiar dacă eşti femeie. În politică nu te menţii uşor dacă nu ai caracter, demnitate şi personalitate, mie, slavă Domnului, mi-a dat Dumnezeu de toate şi m-am menţinut, ba mă menţin şi acum în politică. Atâta timp cât nu văd idealul meu, şi anume unirea cu România, eu nu mă duc din politică. Chiar dacă unii politicieni încearcă să mă neglijeze şi să uite meritele mele, iertată să-mi fie lipsa de modestie, nu mor caii când vor câinii. Sunt mulţi politicieni care au fost ca musca la arat, foloseau valul şi, venind la putere, se foloseau de ceea pentru ce am luptat noi. Chiar şi acum politicienii actuali folosesc foarte multe realizări ale politicienilor anteriori şi se bat cu pumnii în piept că uite ce au făcut. Dar nici în politică nu poţi clădi pe nimic fără să pui temelie. Eu am idealuri în politică, idealuri de politicieni cinstiţi care într-adevăr au avut curaj, bărbăţie şi demnitate. În primul rând, este vorba de primul Preşedinte al Parlamentului Alexandru Moşanu. Eu îl cunosc personal, am fost cu dumnealui în partid şi am activat împreună în Parlament. Este modelul unui luptător care n-a cedat, nu s-a vândut şi n-a cumpărat, a fost şi este şi până acum consecvent.
− Sunteţi profesoară, iar profesorii, ştim bine, sunt adepţii valorilor. Politicienii mai degrabă ar fi promotorii non-valorilor. În lupta dintre profesoara Ana Bejan şi politicianul Ana Bejan, cine a câştigat şi ce concesii a trebuit să faceţi?
− În politică am promovat toate valorile pe care le-am promovat şi ca profesor la şcoală. Eu niciodată nu am dat înapoi, ci am aderat la partidele unde erau personalităţi care luptau pentru aceste valori. Vreau să recunosc că în politică nu am mers la compromis. Eu i-am avut în jurul meu pe Valeriu Matei, Nicolae Dabija, Alexandru Moşanu, Vasile Nedelciuc, Vasile Şoimaru şi alţii, am fost colegă cu ei în Parlament.
Ana Bejan: “Pentru mine cel mai dureros în politică este faptul că minoritatea, care, poate, gândeşte mai bine şi are alte valori, trebuie să se supună majorităţii. Parcă îmi aminteşte nu ştiu cum de Alexandru Lăpuşneanu”.
− Ce sfaturi aţi avea pentru bărbaţii din politică, atât din puterea centrală cât şi locală?
− În primul rând, să fie foarte sinceri în relaţiile cu oamenii şi să se coboare la nivelul omului. Pentru că dumneavoastră cunoaşteţi bine din programul şcolar că a fost Şcoala Paşoptistă şi Şcoala Ardeleană, unde intelectualii şi oamenii politici au avut rolul principal, fiindcă marii intelectuali erau şi politicieni. Amintiţi-vă de Nicolae Iorga, Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu şi Constantin Stere, care au făcut politică mare. Dar vreau să vă spun că politicienii de astăzi au făcut şi lucruri bune, eu, când merg de la Chişinău la Soroca, mă gândesc: Doamne, un drum s-a făcut şi de acum e un pas înainte. Este bună amenajarea oraşelor şi construcţiile care se fac, mai ales că şi viaţa culturală se dezvoltă. Şi vreau să le spun bărbaţilor că eu rămân în politică, eu nu am plecat şi vreau să lupt. O să luptăm până la capăt ca să mergem spre valorile noastre naţionale şi europene, altă soluţie nu avem.
− Vă mulţumim pentru amabilitate!
Acest articol este publicat în cadrul Programului ONU „Femeile în politică”, implementat de Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Abilitarea Femeilor (UN Women) și Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), în parteneriat cu Fundația Est-Europeană și Centrul „Parteneriat pentru Dezvoltare”, finanțat de Guvernul Suediei. Opiniile exprimate în cadrul materialului aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziția Programului.
