O vorbă din popor zice că este bine să înveți toată viața, inclusiv să înveți din greșelile altora pentru a nu călca pe grebla care te lovește, de obicei, drept în moalele capului. Cu părere de rău, această înțelepciune populară încă nu a intrat în ADN-ul fiecăruia și, deseori, mulți dintre noi, cu o încăpățânare demnă de fapte mai bune bat în porțile închise și încearcă marea cu degetul. Or, actuala campanie electorală nu este o excepție și acest lucru ne-a demonstrat-o această paradă a lansărilor formațiunilor politice și candidaților independenți în campania electorală pentru alegerile parlamentare din 28 septembrie.
Sincer vorbind, îndată după ce s-a declanșat această campanie fără precedent, din mai multe puncte de vedere, m-am așteptat că unii concurenți electorali, după ce și-au măsurat lungul nasului au făcut ceea ce trebuia să facă –să se retragă din cursă, în favoarea unor candidați cu șanse, fiindcă ambițiile și interesele de partid și cele personale chiar nu-și au rostul și, cel mai important, ar putea să ne coste scump pe toți, nu doar pe acei cu rânza mare. Știu foarte bine că pe unii îi enervează faza cu „partidele cu șansă și partidele fără șansă”, dar să nu ascundem capul în nisip și să recunoaștem că aceasta este realitatea crudă, pentru mai multă lume. Fără îndoială, orice formațiune politică își are tactica și strategia sa și este bine când orice soldat visează să ajungă general, dar nu toate pârghiile sunt salutabile pentru a-ți mângâia propriile orgolii și pentru a pune soare pe coada concurenților.
Revenind la parada lansărilor în campanie trebuie să recunoaștem că a fost una pe măsura momentului, cu multă fanfaronadă și cu mult tupeu, iar locațiile alese pentru prezentarea echipelor și programelor electorale au fost cele mai diferite, uneori chiar neașteptate. Cel mai important, însă, este faptul că fiecare din cei 21 de candidați s-au străduit să lase o impresie precum că anume el este acel care știe ce trebuie de făcut pentru a rezolva problemele din societate. Fiecare lider a dat de înțeles că are în spate cea mai bună echipă și că altă cale decât spre parlament nu poate exista. Recunosc, am pufnit de râs, în unele cazuri și mi-am făcut cruce când auzeam că cutare sau cutare este deja gata să ne reprezinte în legislativ. Adică, a rămas doar un singur lucru: să-i dăm votul și mai departe să așteptăm râuri cu lapte. Promisiunile au curs gârlă – vorba ceea, a vorbi mult și degeaba nu te costă nimic, iar criticile în adresa guvernării actuale au fost din cele mai vehemente – or, numai acel care nu face nimic nu greșește. Au fost și din acei care au exploatat tema limbii (chiar în zi de sărbătoare), deși unora dintre ei, mai cu seamă celor de doi metri, le-ar fi stat mai bine să tacă și să nu enerveze lumea, fiindcă nu văd locul în parlament cu nu-și văd ceafa fără oglindă.
Și, precum îi stă bine unei campanii „neordinare” aceasta ar fi fost fără sare și piper dacă nu declanșa o adevărată pandemie de zvonuri și dezinformare. De altfel, Republica Moldova nu este prima în care există o legătură între ideea de dezinformare și alegeri – fie ea directă sau indirectă, prin influența pe care o poartă. Chiar dacă noi, ca societate, discutăm pe aceste subiecte în mod regulat, beneficiind de tot mai multe proiecte de alfabetizare media, interesul pentru impactul dezinformării atinge vârfuri în preajma alegerilor – se întâmplă atât cu profesioniștii, cât și cu oamenii obișnuiți. Probabil, poate sunt de vină conexiunile pe care le-am făcut din 2016, când „știrile false” au devenit cuvântul sinonim cu ciclul electoral din SUA și apoi a intrat în vocabularul de bază al tuturor. Deloc întâmplător, peste Ocean „fals”-ul a fost recunoscut cuvântul anului 2016, iar cuvântul „dezinformare” a fost cap de afiș în anul 2017. Nu știu, poate că ambele cuvinte, „fals și dezinformare”, vor fi recunoscute, în anul 2025, cele mai „populare” și în Republica Moldova.
În fine, indiferent cât de pompoasă a fost această paradă a lansărilor în campanie și cât de optimiști nu ar fi actorii implicați în acest, cel mai important de la proclamarea independenței încoace, proces politic după data de 28 septembrie va veni și data de 29 septembrie, care pentru unii va însemna o încununare cu succes a eforturilor depuse, iar pentru alții o dureroasă năruire a speranțelor. Și într-un caz și în altul rolul decisiv ne aparține nouă, alegătorilor, care nu avem voie să greșim sau să jelim pe cineva.
La urna urmei, să nu uităm de o altă vorbă din popor – fiecare doarme precum își așterne. Cu o singură precizare: așternutul acesta ar putea deranja nu doar protagonistul/protagoniștii, dar și pe fiecare dintre noi. Și nu oricum, dar în cel mai crucial mod…
