Când am ajuns la Soroca, primul lucru pe care l-am simțit a fost că acesta nu este doar un alt orășel de pe harta Moldovei. Orașul se află în nordul statului, pe malul râului Nistru, la aproximativ 160 de kilometri de Chișinău. Dincolo de râu este Ucraina. Aici, războiul nu este o problemă abstractă. Dezinformarea nu este doar un subiect pentru conferințe. Iar jurnalismul local nu este o idee romantică rămasă în trecut, ci o necesitate de fiecare zi.
Aleksandar Manasiev, narativai.org
În acest loc, informația locală poate deveni serviciu public, memorie a comunității, sistem de avertizare timpurie și, uneori, chiar o formă de rezistență. De aceea, „Observatorul de Nord” nu este o instituție media locală sau regională obișnuită. La Soroca, a devenit ceva mai mult: un simbol al perseverenței în presă, al independenței editoriale și al convingerii încăpățânate că o redacție locală poate supraviețui doar dacă rămâne aproape de oameni și dacă ține pasul cu vremurile.
Propriul său slogan spune multe: „Observăm ceea ce alții preferă să nu vadă”. Redacția își definește misiunea drept informarea oamenilor despre tot ceea ce se întâmplă în regiunea Sorocii, contribuția la soluționarea problemelor locale și oferirea unei platforme pentru schimbul de opinii. Viziunea sa este și mai ambițioasă: să ajungă în fiecare casă din Soroca, inclusiv la sorocenii care locuiesc acum în alte regiuni sau țări, prin intermediul site-ului și al platformelor de socializare.
Această ambiție se vede imediat ce intri în redacție.
Nu este o companie media mare. Este o echipă mică, dar, pentru o instituție locală, este o redacție serioasă și funcțională. Echipa include un redactor-șef, reporteri, un producător video, un cameraman și editor video, un manager de rețele sociale, un dezvoltator IT, precum și angajați responsabili de publicitate și administrație. Cu alte cuvinte, este o redacție locală care încearcă să facă aproape tot ceea ce se așteaptă astăzi de la o organizație media modernă.
Și face multe. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost faptul că această redacție nu se comportă ca o instituție media locală care așteaptă ca publicul să revină la vechile obiceiuri. Dimpotrivă, redacția merge în întâmpinarea publicului – pe Instagram, TikTok, YouTube, Facebook, Telegram și pe site. Fiecare platformă reprezintă o nouă ușă spre comunitate. Fiecare format este o altă încercare de a păstra jurnalismul local vizibil, util și viu.
În fiecare zi, „Observatorul de Nord” produce zeci de informații utile pentru cetățeni. Redacția abordează probleme locale, anunțuri publice, evenimente comunitare, istorii umane și subiecte pe care presa națională le trece adesea cu vederea. Dar echipa nu se oprește aici. Două jurnaliste lucrează în principal în domeniul jurnalismului mobil, filmându-și și montându-și singure materialele. Echipa realizează și materiale analitice și de investigație, înregistrează podcasturi, creează formate video și experimentează cu inteligența artificială.
Pentru o instituție media locală, nu este deloc puțin.
Vadim Șterbate, șeful departamentului video al redacției, înțelege foarte bine de ce această transformare este importantă. Când am discutat, el nu a descris inovația ca pe un lux. Pentru el, este o condiție a supraviețuirii.
„Astăzi, presa trebuie să fie foarte inovatoare”, mi-a spus el. „Dacă se izolează și continuă să lucreze doar în stilul vechi, își va pierde publicul. Oamenii urmăresc acum informațiile pe telefoane și computere, iar noile generații au obiceiuri complet diferite.”
Această frază mi-a rămas în minte, deoarece explică mult mai mult decât tehnologia. Ea explică presiunea sub care se află presa locală. Explică și de ce „Observatorul de Nord” nu încearcă să păstreze trecutul exact așa cum a fost. Redacția încearcă să protejeze rolul public al jurnalismului, schimbând modul în care jurnalismul ajunge la oameni.
Vadim a folosit o metaforă simplă.
„Poți realiza un produs foarte bun, asemenea unei bomboane foarte gustoase”, a spus el. „Dar, dacă ambalajul nu este bun și produsul nu ajunge la oameni, nimeni nu îl va gusta. La fel se întâmplă și în jurnalism. O istorie bună trebuie să fie prezentată într-un mod în care oamenii să o vadă, să o înțeleagă și să dorească să o urmărească.”
La Soroca, acest lucru înseamnă să scrii, să filmezi, să montezi, să publici, să adaptezi și, uneori, să experimentezi înainte ca alții să fie pregătiți să facă același lucru.
„Observatorul de Nord” are un public care demonstrează această legătură cu comunitatea. Potrivit propriei prezentări, site-ul ajunge la aproximativ 200.000 de utilizatori, iar pagina de Facebook are în jur de 50.000 de urmăritori. Site-ul înregistrează aproximativ 500.000 de vizualizări lunar, având cititori nu doar din Republica Moldova, ci și din România, Polonia, Italia, Statele Unite, Germania și alte țări – dovadă că presa locală poate deservi și o comunitate răspândită peste hotare.
Dar cifrele, de unele singure, nu explică încrederea. Vadim a explicat-o într-un mod mult mai direct.
„Pentru noi, cel mai puternic semn de încredere este atunci când oamenii ne sună, ne invită să venim și ne cer să le prezentăm problemele”, a spus el. „Când oamenii solicită unei instituții media locale să vină și să relateze despre problema lor, înseamnă că ei consideră acea instituție importantă și demnă de încredere.”
Aceasta ar putea fi cea mai clară definiție a jurnalismului local pe care am auzit-o la Soroca. Încrederea nu este o valoare abstractă. Este un apel telefonic. Este un om care roagă redacția să vină. Este o comunitate care crede că cineva o va asculta.
Trăind și activând într-o comunitate multietnică, „Observatorul de Nord” reflectă această diversitate și în conținutul său, și în prezența publică. În timpul vizitei noastre, podcastul care se înregistra era moderat de o tânără romă activă în sectorul neguvernamental – un exemplu mic, dar grăitor, al modului în care redacția oferă spațiu diferitelor voci din comunitate.
Vadim compară presa locală cu un medic de familie.
„Un medic de familie nu poate efectua intervenții chirurgicale complicate și nu dispune de toate secțiile specializate ale unui spital mare”, a spus el. „Dar medicul de familie poate ajuta prin prevenție, diagnosticare timpurie și tratament de bază, înainte ca o problemă să devină mult mai gravă. Presa locală poate face același lucru prin intermediul informației.”
Într-o regiune precum Soroca, acest rol devine și mai important, deoarece informația nu circulă într-un spațiu neutru. Propaganda rusă și dezinformarea despre războiul din Ucraina sunt prezente aici. Granița este aproape, la fel ca narațiunile care încearcă să-i întoarcă pe oameni împotriva refugiaților ucraineni.
Vadim mi-a oferit un exemplu simplu: să presupunem că douăzeci de automobile au fost surprinse încălcând regulile de circulație. Un videoclip publicat online, în care este prezentat tocmai automobilul cu numere de înmatriculare ucrainene, poate deveni centrul unei istorii negative. El a menționat și informațiile false care circulă pe scară largă, potrivit cărora refugiaților ucraineni li s-ar oferi bani publici, deși acest lucru nu este adevărat. Aceste mesaje urmăresc să provoace resentimente și dezbinare.
„În această regiune există foarte multă propagandă și dezinformare, în special în legătură cu războiul din Ucraina”, a spus el. „O mare parte încearcă să creeze atitudini negative față de ucraineni și refugiații ucraineni.”
Răspunsul redacției nu se limitează la verificarea informațiilor de la distanță. Este vorba despre reportaje realizate pe teren. „Observatorul de Nord” produce materiale cu ucrainenii și refugiații care au venit în comunitate, oferindu-le posibilitatea să vorbească direct despre ceea ce au trăit, despre atacurile cărora le-au supraviețuit și despre realitatea războiului.
Aici jurnalismul local devine mai puternic decât multe dezbateri naționale. El readuce istoria la oameni, la vocile lor și la experiențele trăite.
Totuși, ceea ce face „Observatorul de Nord” deosebit de interesant nu este doar angajamentul său față de valorile jurnalistice tradiționale. Este modul în care redacția combină aceste valori cu instrumentele noi.
Echipa a experimentat deja cu prezentatori virtuali – avatare generate cu ajutorul inteligenței artificiale și utilizate în conținutul video. Vadim afirmă că au fost printre primii din Moldova și, poate, din această parte a Europei care au folosit asemenea avatare pentru prezentarea știrilor. Experimentul a atras chiar și atenția publicului.
Reacțiile, recunoaște el, au fost împărțite.
„Oamenii își pot da seama că prezentatorul nu este o ființă umană reală”, a spus el. „Ei simt că este virtual, că vocea și imaginea nu sunt în totalitate naturale.”
Dar el a explicat și de ce acest instrument poate fi util. În perioada alegerilor, de exemplu, informațiile apar deseori târziu în noapte și trebuie publicate rapid. Un prezentator virtual a ajutat redacția să pregătească și să distribuie informațiile electorale în situațiile în care procesul obișnuit de producție ar fi fost mai dificil.
Aici devine importantă abordarea „Observatorului de Nord”. Redacția nu folosește inteligența artificială doar pentru că este la modă. Încearcă să înțeleagă unde poate IA să ajute o echipă mică să lucreze mai repede, să organizeze mai bine informațiile și să deservească publicul mai eficient, păstrând în același timp responsabilitatea jurnalistică în mâinile oamenilor.
Tot din acest motiv, „Observatorul de Nord” este una dintre puținele instituții media, în special dintre cele locale, care și-a elaborat propriile reguli privind utilizarea inteligenței artificiale. Acest lucru contează. În multe redacții, IA este deja utilizată neoficial, fără reguli clare, transparență sau control editorial. La Soroca, echipa încearcă să facă exact contrariul: să experimenteze, dar, în același timp, să stabilească limite.
În prezent, „Observatorul de Nord” lucrează și la implementarea unui asistent editorial bazat pe inteligență artificială, într-un proces desfășurat împreună cu Internews și NarativAI. Ideea nu este înlocuirea jurnaliștilor. Scopul este sprijinirea redacției în activitatea de zi cu zi – procesarea informațiilor de rutină, organizarea muncii, îmbunătățirea fluxurilor editoriale și utilizarea responsabilă a tehnologiei.
Pentru o redacție ca aceasta, inteligența artificială nu este un concept futurist. Este o întrebare practică: cum poate o echipă locală mică să continue să producă jurnalism relevant într-un mediu în care resursele se reduc, platformele se schimbă, iar publicul se mișcă mai repede ca niciodată?
Vadim afirmă clar că jurnalistul rămâne în centrul acestui proces.
„Nu există altă cale”, a spus el. „Jurnalistul de astăzi trebuie să fie universal și multifuncțional. Un jurnalist trebuie să știe să monitorizeze informațiile, să filmeze, să monteze materialul și să scrie textul.”
Poate suna solicitant – și chiar este. Dar, la Soroca, sună și realist.
„Observatorul de Nord” s-a născut în anul 1998 ca ziar tipărit. Timp de mulți ani, vechiul model a funcționat: abonamentele și publicitatea mențineau redacția în viață și, uneori, o făceau chiar profitabilă. Însă echipa a înțeles devreme că terenul se schimba. Vânzările ziarelor scădeau, publicitatea se muta pe platforme online specializate, iar publicul nu mai aștepta ca informația să ajungă pe hârtie.
În loc să permită crizei să îi definească, membrii echipei și-au schimbat direcția – mai întâi spre platformele digitale, apoi spre video, rețele sociale, podcasturi și experimente cu inteligența artificială. Astăzi, lupta lor pentru independență nu este doar editorială, ci și financiară: pentru a rămâne liberă de presiunile politice și comerciale, instituția media se bazează și pe granturi oferite de donatori și organizații internaționale care sprijină presa independentă.
Aceasta este realitatea multor instituții media locale din regiune. Independența nu este doar o poziție editorială. Este și o luptă financiară. Și totuși, la Soroca, nu am văzut o redacție care așteaptă vremuri mai bune. Am văzut o echipă care încearcă să le construiască.
Relatează despre probleme locale. Realizează videoclipuri. Produce podcasturi. Experimentează cu inteligența artificială. Elaborează reguli. Membrii echipei se pregătesc să lucreze pe diferite platforme. Își deservesc comunitatea și, în același timp, comunică cu sorocenii din străinătate. Rămân locali, dar nu gândesc la scară mică.
Aceasta ar putea fi cea mai importantă lecție oferită de „Observatorul de Nord”. Presa locală nu supraviețuiește rămânând pe loc. Supraviețuiește rămânând utilă. Fiind prezentă. Câștigând încrederea oamenilor în fiecare zi. Adaptându-se fără să renunțe la propriile principii.
La Soroca, pe malul Nistrului, „Observatorul de Nord” face exact acest lucru.
