Pe un câmp din nord-estul satului Dubna, raionul Soroca, o arătură adâncă a scos la suprafață fragmente de oase umane și obiecte vechi de aproape 1.700 de ani. Ceea ce părea, la prima vedere, o simplă întâmplare agricolă s-a transformat într-o descoperire arheologică importantă: urmele unei așezări și ale unui mormânt dublu din secolul al IV-lea d.Hr., aparținând culturii Sântana de Mureș-Černjachov.
Descoperirile sunt documentate în studiul „Vestigii din secolul al IV-lea d.Hr. descoperite la Dubna (r-nul Soroca)”, semnat de Vlad Vornic și Sergiu Matveev, publicat în Revista Arheologică, serie nouă, vol. XXI, nr. 2, din 2025.
O descoperire pornită de la un semnal al localnicilor
În iulie 2024, Agenția Națională Arheologică a intervenit de urgență la Dubna, după ce un localnic a semnalat apariția unor oase umane și fragmente ceramice la suprafață, scoase la iveală de lucrările agricole. Situl era necunoscut anterior specialiștilor.
Zona cercetată se află pe panta vestică a unei văi străbătute de un mic pârâu și pare să fie parte a sitului Dubna II, cunoscut pentru vestigii din secolul al IV-lea d.Hr. Aparținând culturii Sântana de Mureș-Černjachov, această așezare este legată de perioada migrațiilor gotice.
Arheologii au identificat pe teren fragmente ceramice, obiecte din bronz și fier, resturi de lut ars, oase de animale, dar și fragmente osoase umane provenind de la două schelete.
Un mormânt distrus de arături
În zona centrală a terenului, descoperirile au indicat existența unui complex funerar. Deși groapa mormântului nu a mai putut fi identificată clar — fiind distrusă de arătura adâncă — materialele osteologice și obiectele asociate sugerează existența unui mormânt de înhumație dublu: un adult și un copil.
Determinările antropologice arată că unul dintre indivizi era un copil de aproximativ 4–5 ani, iar celălalt un adult, al cărui sex și vârstă nu au putut fi stabilite din cauza stării precare de conservare a oaselor.
Inventarul funerar include:
- un pieptene de os realizat din plăcuțe din corn de cerb, fixate cu nituri de bronz;
- o fusaiolă din lut ars;
- o verigă din bronz;
- un castron ceramic lucrat la roată, din pastă fină cenușie.
Tipologia pieptenelui indică o datare în a doua jumătate a secolului al IV-lea d.Hr., oferind un reper cronologic mai precis pentru mormânt.
O așezare din vremea migrațiilor gotice
Pe lângă complexul funerar, arheologii au identificat numeroase urme ale unei așezări: fragmente ceramice lucrate cu mâna sau la roată, oale, castroane, căni, dar și fragmente de amfore romane de import.
Ceramica fină, lucrată la roată, este predominantă și include forme tipice culturii Sântana de Mureș-Černjachov. Fragmentele ceramice și resturile de lut ars, cenușă și cărbuni indică existența unor complexe de locuire.
Interesant este și numărul relativ mare de fragmente de tablă de bronz, unele cu nituri sau urme de tăiere, care sugerează posibilitatea existenței unui atelier meșteșugăresc de prelucrare a bronzului în cadrul așezării.
Locuire și înmormântare în același spațiu?
Descoperirea ridică o întrebare importantă: era vorba despre un mormânt izolat sau despre un mic cimitir situat în apropierea locuințelor?
Până în prezent, siturile culturii Sântana de Mureș-Černjachov documentate nu includ, în același perimetru, atât necropola, cât și zona de locuire. De regulă, necropolele sunt amplasate separat, la o anumită distanță de așezare.
La Dubna, însă, urmele de locuire și complexul funerar par să fie intercalate sau situate foarte aproape. Autorii studiului consideră că este posibil ca mormântul să fie mai târziu decât urmele de locuire, ipoteză susținută de analiza tipologică a pieselor.
Ce urmează?
Descoperirea de la Dubna ar putea schimba înțelegerea organizării spațiale a comunităților din nordul Republicii Moldova în secolul al IV-lea d.Hr. Arheologii subliniază că sunt necesare cercetări de teren mai ample pentru a stabili dacă este vorba despre un mormânt izolat sau despre un cimitir mai extins și pentru a clarifica raportul dintre zona de locuire și spațiul funerar. Cert este că o simplă arătură a readus la lumină fragmente din viața și moartea unei comunități care a trăit în această zonă în urmă cu aproape două milenii.
