Ce înseamnă expresia „om cu scaun la cap”

Ce înseamnă expresia „om cu scaun la cap”. Multe dintre expresiile inventate au un numitor comun, și anume cuvântul „cap”. Acestea pot face referire la creier, minte, inteligență sau caracterul omului. În materialul care urmează vă arătăm ce înseamnă expresia „om cu scaun la cap”. Veți fi uimiți!

Expresia „om cu scaun la cap” este, cu siguranță, una dintre cele mai folosite expresii din vocabularul românilor, în special a celor care locuiesc la sate. Această expresie este oarecum ciudată și amuzantă în același timp, pentru că nimeni nu a văzut vrun om să se plimbe cu un scaun legat de cap. Se știe că scaunul este un obiect de mobilier din lemn ori metal. Dar cum a ajuns această piesă de mobilă să fie asociată cu capul omului.

Ce înseamnă expresia „om cu scaun la cap”? Este mai degrabă o metaforă, pentru a descrie o persoană inteligentă, cu aptitudini rezonabile, care are putere de discernământ.În vremuri de demult, scaunul semnifica, de fapt, un tribunal, iar dacă i se adăuga cuvântul domnesc, făcea referire la „tronul domnesc”. Ajungând la îmbinarea cu capul omului, cuvântul scaun și-a pierdut oarecum individualitatea semantică și gramaticală. De aceea, această expresie semnifică un singur concept, pentru că vorbitorii nu mai analizează cuvintele în parte.

Semnifică o persoană calculată și cumpătată

Această expresie s-a format pe teritoriul românesc, așadar este o formulă tradițională. Pe de altă parte, din punct de vedere gramatical, expresia „om cu scaun la cap” este locuțiune adjectivală, deoarece este asemănătoare cu adjectivele cuminte, chibzuit, așezat, înțelept.

De asemenea, locuțiunea „cu scaun la cap” arată faptul că substantivul „scaun” nu mai are sensul de obiect de mobilier, ci înseamnă cu totul altceva. De exemplu, judecată, minte, temeinic, înțelept. Drept urmare, un „om cu scaun la cap” este un om cumpătat, așezat, înțelept etc.

„În vremea când a apărut această expresie – să tot fie vreo două secole – scaunul definea şi o instanţă, un tribunal, o judecătorie sau un consiliu de sfetnici domneşti. În esenţă, scaunul înseamnă înţelepciune, dreptate, chibzuinţă, aşa că oamenii l-au ataşat de cap, metaforic vorbind, pentru a arăta că acea persoană este cu o minte deosebită, nu că ar umbla la propriu cu un scaun pe creştet, ceea ce numai dovadă de înţelepciune n-ar fi”, explica profesorul de istorie Adrian Toma, pentru Adevărul.