Printre cei care cunosc fiecare metru din Nistru este și ucraineanul Mihail Zakusilov, care, acum cinci ani a mers pe râul Nistru de la izvorul acestuia până la Marea Neagră. Și dacă prima parte a călătoriei a fost una pedestră în zone unde Nistrul dintr-un fir de apă se transforma în pârău, mai la vale, unde apele acestuia aveau un debit potrivit, Mihail a urcat în caiac și a fost dus la vale de apă. Bărbatul a făcut și un film despre aventura sa, împărțit în mai multe episoade, pe care l-a încărcat pe internet.
“Mi-a plăcut faptul că râul chiar de la izvorul său și până la mare nu te lasă niciodată să te plictisești, povestește Mihail. Te surprinde cu frumusețile naturale și cu cele artificiale. Probabil, oamenii iubeau acest râu din cele mai vechi timpuri, dacă s-au așezat pe malurile lui și și-au lăsat amprenta, prin schiturile și mănăstirile rupestre. Este dificil să aleg care porțiune a fost mai frumoasă, deși aș da preferință cascadei Djurinskiy de lângă Ustechko, dar și schiturilor rupestre și cascadelor de la Saharna și Țipova. M-a dezamăgit însă atitudinea consumistă față de râu. Adesea oamenii aruncă gunoiul în râu, de parcă l-ar urî, reglează cantitatea de apă, ca și cum ar fi în baia lor”. Și Soroca l-a impresionat, doar la prima vedere. Când s-a apropiat mai tare de oraș, imaginea feerică s-a transformat într-o mare dezamăgire.
Mihail Zakusilov, pasionat de călătorii:
“De departe mi-a plăcut Soroca. Am văzut cetatea de la vreo trei kilometri și părea frumos. Dar când am vrut să mă apropii de mal, îmi era greață să cobor piciorul în Nistru. Scriu aceasta și-mi apar lacrimi în ochi. Am văzut cum se naște Nistrul, am fost alături de el când creștea tot mai mare și mă bucuram. Toți iau apă din Nistru, prind pește, produc electricitate și brusc o asemenea recunoștință a oamenilor față de fluviu. Și cum v-ați simți după ce ați dat totul omului, iar în schimb ați primit rahat? Râul ne va părăsi pe toți, va pleca la fel ca un prieten răbdător.”
Ca să înțelegem și să prețuim valoarea Nistrului, Mihail Zakusilov ne îndeamnă să facem un lucru simplu – să nu bem apă o zi întreagă. Nici o picătură. Și atunci vom înțelege ce am putea pierde irecuperabil…
