TABLETA DE VINERI.
Îmi zicea zilele trecute un sorocean, care de mai multă vreme nu a fost pe acasă (din anul 2019), că se vede cu ochiul liber schimbarea lucrurilor în RM, în general, și la Soroca, în particular. Or, trăind peste hotare, a auzit, în repetate rânduri, cât de rău este aici și că această iarnă a fost un adevărat iad. Nu l-am tras de limbă, de aceea „diagnoza” lui mi s-a părut oarecum obiectivă și demnă de a fi luată în seamă. Cu atât mai mult că o părere dintr-o parte este binevenită, fiindcă oaspeții nu au păreri preconcepute, iar uneori lucrurile urâte se mai ascund sub preș. Cu siguranță, mulți dintre Dvs au altă părere și este normal să fie așa — una este să fii oaspete, din Paște în Paște, și alta este să fii aici, zi de zi, iar vorba despre faptul „că este bine acolo unde nu suntem noi” încă nu a fost anulată.
Cu toate acestea, să stăm strâmb și să vorbim drept — a fost oare această iarnă apocaliptică, cum o desenau astă toamnă unii „binevoitori” (țineți minte cum ni se spunea că rușii vor închide robinetul și aceasta ne va pune capacul)? Cunoașteți pe cineva care a murit de foame (probabil, au fost și astfel de cazuri, dar când acestea au fost lipsă)? A înghețat cineva în casă pe motiv că statul l-a lăsat în voia sorții (la Soroca, bunăoară, la azilul pentru persoane fără adăpost au fost mereu locuri libere)? Nu au fost acordate compensații generoase la plățile pentru gaze, energie electrică și termică sau nu au fost majorate pensiile și îndemnizațiile (întotdeauna este loc pentru mai mult, dar să nu uităm în ce vremuri trăim)? Răspunsul la aceste întrebări și multe altele este individual, de aceea nu pretind că ceea ce am văzut și am simțit eu este valabil și pentru alții. Să zicem, eu am văzut cinism și ipocrizie în acțiunile celor care au organizat marșuri de protest, știind foarte bine că în condiții de război și în perioada post-pandemică, nu se poate mai mult. Eu am văzut oameni care strigau în gura mare că au fost aduși la sapă de lemn, deși erau îmbrăcați în blănuri scumpe. Eu am văzut băbuțe chinuite și vlăjgani agresivi, care nu știau unde au venit și de ce au venit. Eu am văzut cum autoritățile s-au comportat civilizat în raport cu protestatarii, deși în țările cu democrații avansate aceștia sunt tratați „puțin altfel”. Alții au văzut, cu siguranță, altceva (inclusiv și o catastrofă umanitară!!!) și este normal să fie așa, numai că… cine este arbitrul care să ne spună cine este drept și cine este strâmb?
Departe de mine gândul să netezesc pe cap actuala guvernare și să-i citesc osanale, fiindcă nu întotdeauna cei de la putere au fost la înălțimea așteptărilor și de foarte multe ori au călcat în străchini sau au nimerit în capcane. Dimpotrivă, multe lucruri frumoase s-au făcut nu „datorită”, dar „în ciuda” acțiunilor unor persoane aflate la guvernare. Nu ascund și nu am ascuns niciodată faptul că (și) la ultimele alegeri nu am votat „pentru”, dar am votat „împotriva” (ba mai mult, nici până acum cei de la guvernare nu m-au convins că nu am greșit atunci când le-am dat votul) și consider că situația în RM ar fi fost mult mai bună, dacă unii mai lăsau din orgolii și din principii păguboase. Această „meritocrație” impusă și această împărțire în „oameni buni” și alții are efecte nedorite — cel puțin apariția a două partide noi, Partidul Schimbării și CUB, este un rezultat al faptului că mai mulți membri marcanți ai acestor formațiuni nu au fost cooptați la guvernare. Și dacă situația în RM astăzi este mai bună decât au prorocit unii, meritul cel mare aparține partenerilor noștri din afară, care ne-au ținut pe linia de plutire și care ne-au ajutat și ne ajută atunci când alții sunt gata să ne înece și într-o lingură cu apă. Autoritățile de la Chișinău au primit ajutoare fără precedent și ar fi mare păcat să nu le răspundem partenerilor prieteni cu aceeași monedă. În această ordine de idei, ar fi bine ca și acei care nu-și ascund pretențiile electorale să țină cont de faptul cine este cu noi și cine este împotriva noastră, să nu taie creanga de sub propriile picioare, fiindcă și ei, laolaltă cu alții, au beneficiat de ajutoarele din afară și ar fi ipocrit să mergi împotriva cursului istoriei.
Este adevărat că presa liberă și independentă mereu trebuie să fie în opoziție, să fie acel câine de pază care nu permite autorităților să se lase pe tânjală sau să facă pași greșiți (deși, iarăși întreb: cine este în drept să spună univoc, când se procedează corect și când se calcă strâmb?). Sunt de acord cu acest deziderat, dar… Sunt cazuri când trebuie să te prefaci din câine în porumbel și să încalci unele reguli nescrise, dar mereu valabile. Nu de alta, dar prea s-au înmulțit în societatea noastră dulăii care mușcă de pe la toate colțurile. Nu că porumbei ar fi mai puțini, dar mulți dintre ei au fost reduși la tăcere.
În fine, privind în jur și analizând lucrurile, eu am decis să-i dau dreptate soroceanului „rătăcit” prin lume, deoarece a venit timpul să și ne bucurăm, nu doar să ne punem cenușă pe creștet. Să zicem, de ce nu ne-am bucura de fotbaliștii noștri care au făcut un egal istoric cu cehii?
