S-a născut la 13 aprilie 1964 în satul Hristici, a absolvit Facultatea de Drept a Universității de Stat din Moldova în anul 1987, a activat în administrația publică locală, la Primăria Soroca, în perioada 1987-1996, în funcție de jurist, șef al Direcției Administrative, secretar al Primăriei, vicepreședinte al Sovietului Orășenesc. Din 1996 până în prezent, activează în businessul agricol. Actualmente este președinte al Organizației Regionale a Federației Naționale a Fermierilor din Republica Moldova, administrator al GȚ ”Iurie Tănase” din satul Hristici. A fost ales de repetate ori în funcția de consilier în Consiliul Orășenesc și Raional Soroca, iar actualmente este consilier în Consiliul Raional Soroca.
Realitățile sunt dure: Dacă statul nu-și onorează garanțiile, agricultura este sortită la eșec
… Din cei 25 de ani de activitate în agricultură, nu îmi aduc aminte un an mai complicat. Dacă statul nu va interveni cu suport pentru agricultori, în vederea repornirii motorului agricol, pe noi ne așteaptă o sărăcie lucie, cu urmări imprevizibile. Există pericolul să intrăm în falimente în lanț și pericolul dispariției clasei de mijloc în agricultură care este, și așa, în proces de formare, fiind ca un element de stabilitate în societate.
…Când am înțeles că putem puțin miza pe autoritățile RM, organizațiile de profil republicane, FNFM, UniAgroProtect, FNAM, Moldova Fruct s-au adresat guvernului României cu un demers și o rugăminte de a ajuta agricultorii Republicii Moldova.
Domnule Iurie Tănase, de când vă ocupați de agricultură, cine vă ajută cu sfaturi, or bănuiesc că un jurist are nevoie de acestea.
− Sunt în domeniu din anul 1996, când la rugămintea consătenilor mei m-am implicat în procesul de separare a satului Hristici de Colegiul Tehnic Agricol, Soroca. Inițial, sincer, am avut intenția să ajut satul natal să administreze cu pricepere și corect acel proces anevoios de redobândire a „independenței funciare” și apoi să îmi caut de treabă, adică să mă ocup de domeniul juridic. De altfel, odată cu plecarea de la primărie, prin cerere de demisie din funcția de secretar, am depus dosarul la Ministerul Justiției pentru a accede în funcția de judecător, am susținut și examenele, trei la număr, cu note de 10 pe linie, dar din cauză că mi s-a propus funcția de judecător la Drochia, am refuzat, deoarece urma să încep viața de la capăt — casă, masă etc. Tot acest proces decurgea paralel cu implicarea mea în separarea satului… Procesul de separare a început în ianuarie 1996 și s-a finalizat în aprilie 1996, intrând, în așa fel, în lucrările agricole de primăvară. La un moment dat, mi-am dat seama că procesul a fost tărăgănat intenționat de către autoritățile raionului cu un singur scop: de a mă compromite în fața oamenilor, și atunci eu am luat decizia de a intra în circuitul agricol, cu 1.500.000 lei datorii față de stat și alți agenți economici, cu 250 ha de pământ nearat… Astfel, am intrat în acest joc, care se numește activitate agricolă.
− Apropo, cum apreciați anul agricol 2020? Chiar așa de complicat stau lucrurile, sau se și mai exagerează?
− Din cei 25 de ani de activitate în agricultură, nu îmi aduc aminte un an mai complicat. Dacă statul nu va interveni cu suport pentru agricultori, în vederea repornirii motorului agricol, pe noi ne așteaptă o sărăcie lucie, cu urmări imprevizibile. Există pericolul să intrăm în falimente în lanț, există pericolul dispariției clasei de mijloc în agricultură, care este, și așa, în proces de formare, fiind ca un element de stabilitate în societate.
− Dacă lucrurile stau așa de prost, de ce nu v-am văzut printre protestatarii care recent invadaseră Chișinăul, cerându-și, ca să nu zic cerșindu-și, niște drepturi legitime?
− Noi, ca și Organizație a Fermierilor, situația legată de criza în agricultură am administrat-o mai mult la nivel național, fiindcă toată republica, mai mult sau mai puțin, a fost afectată, și era nevoie de un centru de comandă în acest sens. În calitatea mea de membru al Consiliul Național Administrativ, am participat la un șir de ședințe și acțiuni în acest sens, inclusiv la negocierile cu ministrul Agriculturii și Prim-ministrul RM, având o poziție clară și tranșantă în apărarea intereselor agricultorilor. Atunci când am înțeles că putem puțin miza pe autoritățile RM, organizațiile de profil republicane, FNFM, UniAgroProtect, FNAM, Moldova Fruct s-au adresat guvernului României, în data de 20 august 2020, cu demers și rugămintea de a ajuta agricultorii Republicii Moldova.
− De altfel, considerați că revendicările agenților economici din agricultură sunt justificate sau este vorba de ambiții și interese într-un an electoral?
− Consider revendicările agricultorilor absolut justificate, dar dacă unora le place să le catalogheze drept ambiții, n-au decât. Despre care ambiții poate fi vorba, dacă un agricultor care are o suprafață de 50-100 ha de pământ le-a însămânțat cu cereale de prima grupă, dar din cauza secetei a fost nevoit să întoarcă semănăturile și să le reînsămânțeze cu cereale de grupa a doua, care și ele au fost compromise total. Vă dați bine seama, că respectivul are o singură cale — falimentul.
− Pe de altă parte, se aud și voci care declară că la Nord a plouat și nu este așa de dramatic ca la Sud… Pe lângă aceasta, în postura pe care o dețineți, de președinte al Organizației Regionale a Federației Naționale a Fermierilor din Republica Moldova, aveți, poate, accesul și la alte informații decât cele care sunt la îndemâna omului (fermierului) simplu. Poate cuiva îi convine să deseneze totul în culori negre…
− Gura lumii, vorba ceea, nu o astupi, dar realitățile nu lasă loc pentru interpretări — da, în partea de nord a republicii situația este un pic mai bună comparativ cu centrul și sudul, dar rămâne a fi gravă, din cauza înghețurilor din primăvară și secetei nemiloase. Nu avem încă date concrete la floarea-soarelui și porumb, de exemplu, dar ele vor fi sub așteptări. În ceea ce privește partea a doua a întrebării, dacă vă referiți la faptul că m-am folosit de unele facilități în postura mea, trebuie să vă dezamăgesc, că în toată această perioadă nu am obținut niciun grant și nu am aplicat la niciun proiect. Eu mă strădui să mă descurc cu propriile resurse și puteri, ajutându-i pe cei mai triști ca mine, dacă se poate așa de exprimat, dar totul are o limită. Unicul avantaj pe care l-am avut și îl am este informarea și instruirea, prin intermediul a zeci și sute de seminare în acest sens…
− Aș vrea să vă referiți succint și la politica prețurilor de achiziție a produselor agricole, pe de-o parte, și la politica prețurilor la carburanți, semințe, chimicale, utilaje — pe de altă parte.
− Dacă e să vorbim de prețurile de achiziție a producției agricole, în anul curent acestea sunt bune, numai că nu prea avem ce vinde. Cât privește carburanții, chimicalele, îngrășămintele și semințele, prețurile sunt destul de mari, dar trăim într-o economie sălbatică de piață, și așa va fi atât timp cât nu vom face alegeri corecte, aducând la putere oameni de omenie, care vor avea curajul să aplice mecanismele de plafonare a prețurilor, spre exemplu, în perioada lucrărilor agricole de primăvară.
− Și ultima întrebare: cum poate conducătorul (președintele Asociației fermierilor) Iurie Tănase să-l ajute pe fermierul Iurie Tănase să supraviețuiască în condițiile de azi?
− Nu vă supărați, dar conducătorul unei Asociații de fermieri nu prea are pârghii de a-l ajuta pe un fermier, cu excepția unor sfaturi și recomandări. Ajutorul trebuie să vină din partea statului, or se trâmbițează mult că este timpul ca toți să se întoarcă cu fața spre țărani, dar… Țăranul a fost și rămâne unul la unul cu problemele sale, în cea mai mare măsură.
− Vă mulțumesc pentru acest interviu.
Consemnare,
Victor COBĂSNEANU
