Azi se împlinește un an de la acea zi care a schimbat pentru totdeauna cursul vieții mele. 11 iunie 2024 a fost, în același timp, una dintre cele mai frumoase și cele mai tragice zile pe care le-am trăit vreodată.
Noi trei — eu, Dima și Arcadie — eram legați de o prietenie de 15 ani. Eram frați, nu doar colegi de creație. Anul trecut, ca în fiecare vară, am mers cu corturile pe malul Nistrului, în tradiția noastră veche, pentru o zi de liniște, muzică și suflet. Arcadie era fericit. Râdea, gătea cel mai bun grătar pe care l-a făcut vreodată, asculta demo-urile noului album și ne încuraja să visăm mai departe. Împărțeam povești, planuri, amintiri.
Spre seară, totul s-a schimbat. În doar câteva secunde, o furtună violentă s-a abătut peste noi. Un copac a căzut brusc peste cortul în care eram. A fost lovit direct în cap. N-am să uit niciodată acel moment. Nici sângele. Nici strigătul. Nici ploaia care a început imediat, ca o durere a cerului.
L-am dus în brațe, în mașină, spre salvarea care venea în întâmpinare, dar inima lui deja… tăcuse. Medicii au făcut tot ce au putut. Dar Dumnezeu l-a vrut lângă El.
După pierderea lui, am închis tot. Albumul era aproape gata. Visul nostru comun. Dar n-am mai avut putere să merg mai departe. Nimic nu mai avea sens.
Timp de un an, am tăcut. M-am retras. M-am vindecat. Și m-am rugat.
Astăzi, la un an distanță, mă întorc. Cu o promisiune: primul single de pe album va fi exact așa cum și l-a imaginat Arcadie. El, eu și Dima am conceput împreună conceptul videoclipului. Acesta trebuia să fie primul lui proiect regizat după această ieșire de vară. N-a mai apucat. Dar eu am să-l duc până la capăt.
Este datoria mea, ca prieten. Este ultimul lui vis. Iar eu o să-l transform în realitate.
Dragul meu prieten, lumina ta nu s-a stins.
Ea continuă să ardă în fiecare notă, în fiecare cadru, în fiecare zâmbet al celor care te-au iubit.
Drum lin, Arcadie Spoială. Noi nu te vom uita.
SURSA: Pagina de Facebook a lui Ionel Istrati
