Valorile europene, comune pentru o bună parte din statele de pe teritoriul bătrânului continent, nu se rezumă doar la Libertate, Democrație, Egalitate, Statul de drept, Drepturile omului sau Demnitatea umană. Ca valori ale Uniunii Europene pot fi considerate și standardele europene de calitate, inclusiv în domeniul de aprovizionare cu apă și canalizare. Deși municipiul și raionul Soroca este, cu regret, departe de aceste valori și standarde, mai ales în ceea ce ține de canalizare și epurare, nu ar fi rău să tindem spre mai bine.
“Nu trebuie schimbate pur și simplu normele sovietice pe cele europene…”
Vorbind de norme europene la acest capitol, ele nu presupun un tip de stații cele mai populare sau mai moderne. De fapt, contează mult nu însăși stația de epurare, ci rezultatul, iar pentru aceasta este principială o altă abordare decât una tradițională pe la noi și în statele fostei URSS. Despre aceasta ne-a vorbit Jonathan Hecke, fostul coordonator de proiect ApaSan în Republica Moldova, expert în apă, salubritate și deșeuri la Skat Consulting Ltd.
“În țările din fosta Uniune Sovietică există o diferență în domeniul tehnic și percepția cetățenilor despre lucrurile tehnice, o diferență marcantă care vine de pe timpul URSS, consideră Jonathan Hecke. Acolo tot domeniul tehnic a fost normat, erau norme tehnice SNIP-uri, GOST-uri, care erau valide pentru tot teritoriul fostei republici, de la Vladivostok la Odessa și de la Riga la Tașkent. Aceasta a fost justificată ca peste tot să se facă la fel, mai ales că economia era centralizată. Așa funcționa sistemul, doar că inginerii nu au fost formați ca să găsească care ar fi cea mai bună soluție, ci după criteriile normelor tehnice care se aplicau până la ultimul detaliu. Și dacă nu aplicai normele cap-coadă, riscai penalități, să fii dat afară de la lucru sau și mai grav. Normele tehnice erau rigide. De exemplu, un tip de stație de epurare poate fi foarte bună pentru o locație și rea pentru alta. Stațiile de epurare trebuie planificate nu doar după mărime, ci și după alte considerații tehnice – cost, implicațiile ecologice, economice și sociale. Ca inginer nu poți recomanda un tip anumit de stație standard fără a face măcar un studiu complex. Cu regret, și acum la UTM tinerii învață încă după acea gândire sovietică. Doar că pe timpul URSS energia electrică nu era considerată un factor de cost. Era nevoie undeva de electricitate, ea era trasă cu tot cu transformatoare fără să întrebe cineva de unde anume vine și cât costă. Costul de exploatare tot nu era problema inginerului, ci a statului. Iar acolo deja era stabilit că pentru fiecare astfel de stație de epurare este nevoie de un electrician, un mecanic, trei paznici etc. Și dacă mergem după așa norme, atunci faci o stație după standardele din anii ’50-’70. Astăzi stațiile de epurare sunt semiautomate, fiind comandate de la distanță. Un proces automatizat nu presupune că nu va fi nevoie de oameni, din contra, trebuie specialiști mult mai bine formați și nu din cei care știu doar a lucra cu lopata sau hârlețul. Deci, nu trebuie schimbate pur și simplu normele sovietice pe cele europene, ci trebuie modificată abordarea, gândirea acestui proces. Și nu doar gândirea inginerilor, ci și a autorităților. Normele europene nu spun cum trebuie să fie stația de epurare, ci cum trebuie să fie apa la ieșire din ea, ce caracteristici trebuie să aibă. Inginerii pot folosi și tehnologii noi, care nu au fost aplicate nicăieri, principalul să demonstreze că sunt efective și ajung la un așa nivel de depoluare”.
Jonathan Hecke: În orice țară din Europa, în Uniunea Europeană, dar și în țări ca Elveția, care nu face parte din UE, standardele în domeniu sunt cam aceleași. Un model pentru Republica Moldova ar fi România, care în ultimii 15 ani a modernizat complet sectorul și multe stații au fost construite cu tehnologie germană, austriacă, franceză, spaniolă și altele. În această țară sunt companii care au licență și produc așa echipament, astfel utilajul poate fi ceva mai ieftin și fiindcă aceste tehnologii sunt aplicate acolo și în orașe de mărimea Sorocii, aveți avantajul ca personalul de la S.A. “Regia Apă-Canal Soroca” să se instruiască acolo, pot fi chiar create parteneriate ce ar facilita mult unele operațiuni sau mentenanța. Doar că, în cazul României, partea diferită a situației este că investițiile au fost din bani europeni după integrarea în Uniunea Europeană, lucru care nu este și în Republica Moldova. Experiență românească vă poate ajuta ca să vedeți și ce greșeli s-au făcut ori ce probleme au apărut, ca să nu se repete și la voi.
Fiindcă a activat ani buni în Republica Moldova, Jonathan Hecke cunoaște bine situația în care s-a pomenit Soroca. Expertul a vizitat de mai multe ori municipiul nostru și și-ar dori ca la viitoarele vizite să nu mai vadă Nistrul poluat cu ape reziduale. “La Soroca, de exemplu, ca să fie rezolvată problema, este nevoie de foarte mulți bani, continuă Jonathan Hecke. Fiindcă în municipiul vostru nu este de ajuns doar o stație de epurare modernă, ci trebuie reabilitat și reconstruit sistemul de canalizare al localității. Asta înseamnă investiții foarte importante cu deteriorarea drumurilor și multe altele. Deși la Soroca au fost făcute studii de prefezabilitate anterior, ele au fost realizate de agenți economici care doreau să vândă sau să doneze tehnologia lor. Tehnologia aceea ar putea fi foarte bună, dar la fel ar putea să nu fie cea mai bună pentru Soroca. Cel mai bine este când studiile pentru a se ajunge la o soluție tehnică se fac de o companie de inginerie independentă, adică să nu fie dependentă de un furnizor de tehnologie. Este bine când se ține cont de la început de spațiul disponibil pentru o așa stație, capacitatea S.A. “Regia Apă-Canal Soroca” de a opera pe termen lung așa o stație, posibilitatea ca cetățenii să plătească acele tarife reale. Cetățenii ar trebui să conștientizeze că aceste comodități și anume o stație de epurare modernă cere și costuri”.
“Totul pornește de la fiecare din noi! Este important să înțelegem problema și să facem pași concreți pentru schimbare”
Desigur că cetățenii, mai ales cei din zonele rurale, ar putea să-și construiască singuri canalizări și mini-stații de epurare, pentru a renunța la tradiționalele borți din fundul grădinii. Deși acestea costă, pe termen mediu, cetățenii își pot scoate investițiile.
Valeriu și Irina Meșina din satul Dănceni, o suburbie a Chișinăului, au decis să-și instaleze o ministație de epurare în grădină. Au ales un sistem care funcționează pe bază de bacterii, care transformă apa reziduală în una tehnică. Au ales un loc mai îndepărtat de casă pentru a îngropa cele trei containere, au trecut doar la produse bio din comerț și acum au condiții ca în apartament fără să polueze pământul. Totul pornește de la fiecare din noi, este important să înțelegem problema și să facem pași concreți pentru schimbare, crede familia Meșina.
“În primul rând, noi am conștientizat problema deșeurilor, îmi spune Irina Meșina. Apoi am studiat mult metodele de reciclare a deșeurilor. Acest sistem este unicul care poate efectua o reciclare biologică, bazată pe microorganisme și bacterii vii. Lipsa mirosului neplăcut, mentenanța minimală (o dată la 5-10 ani), lipsa consumului de curent electric si păstrarea apei folosite pe teren au fost factorii care m-au convins. Un dezavantaj ar fi investiția inițială de 1000-3000 euro, în funcție de numărul de utilizatori. Dar, având în vedere că o groapă obișnuită trebuie curățată o dată pe lună, cu prețul de aproximativ 500 lei, în timp, utilizarea acestei gropi este mult mai scumpă, urmată de miros urât și mediu poluat. Alegerea aparține fiecărui om. Din moment ce persoana conștientizează problema ecologiei, apar soluții de utilizare eficientă a deșeurilor. Atunci când oamenii vor arăta prin exemplu propriu că pot utiliza resturile organice și plastice, se vor forma comunități sănătoase și autoritățile se vor implica mult mai activ, prin aplicarea diferitor granturi”.
Irina Meșina: Dacă fiecare familie și-ar instala sisteme de canalizare ecologică, atunci nu ar fi nevoie de investii mari în stații de epurare centralizate, trasarea țevilor de canalizare, distrugerea drumurilor, cheltuieli mari de mentenanță. Plus nu poluăm apele subterane, care ulterior ajung în paharele noastre.
“Dacă ar fi să aleg între șapte oameni și apa Nistrului, aș alege apa Nistrului…”
Între timp, Banca Mondială este în proces de elaborare a unui nou proiect de aprovizionare cu apă și canalizare pentru Republica Moldova. Deși procesul este abia în pregătire, în proiectul „Securitatea aprovizionării cu apă și sanitație în Moldova” ar putea fi inclusă și construcția unei stații de epurare pentru municipiul Soroca. Au avut loc unele ședințe, discuții, tatonări, dar nu este deocamdată un răspuns sigur. Conducerea primăriei municipiului Soroca nu a dorit să vorbească cu noi la acest subiect, deși a făcut-o pentru alți colegi din presă.
Am întrebat-o pe Valentina Jamba, președinta A.O. “Eco Sor”, cum putem evita să nu mai călcăm pe aceeași greblă ca alte dăți. “În primul rând, trebuie foarte mult ca autoritățile să comunice cu societatea, adică să iasă prin presă, poate să fie ajutată și de ONG-uri pentru lucrul cu populația, afirmă doamna Jamba. A doua la mână, trebuie de specificat la fiecare etapă, inclusiv la momentul actual, dacă avem realizări sau doar niște presupuneri pentru realizări. Când ajungem la determinarea terenului, după realizarea unui studiu de prefezabilitate, deja trebuie de ieșit pe teren dacă sunt probleme de risc în privința neînțelegerii cu societatea. Pot fi formate grupuri care să explice că Nistrul este prioritar și nu capriciile unor persoane. Eu sunt pentru cât mai multă comunicare cu societatea și cu cât mai multe explicații pentru cei care nu acceptă ideea. Dacă ar fi să aleg între șapte oameni care nu vor să fie construită undeva stația de epurare și apa Nistrului care trebuie să fie protejată, aș alege apa Nistrului, care va da apă populației încă cel puțin câteva sute de ani”.
“Nu trebuie să uităm de aspectul economic, adică de costul mentenanței”
“Primul pas trebuie să fie un studiu de fezabilitate cu toate opțiunile propuse: amplasamentul, tehnologia cu metodele de tratare și principiul de funcționare, îmi zice Vitalie Cernomoreț, expert tehnic în apă și sanitație în cadrul Unității de Implementare a Proiectului. Plus la aceasta, va trebui să se facă un calcul post beneficiu, atunci vezi care variantă este cea mai bună și eficientă. Desigur că, nu trebuie să uităm de aspectul economic, adică de costul mentenanței. Ca locație știu că erau trei opțiuni, la Egoreni sunt documente pe amplasamentul dat, iar asta este un punct forte. Însă necesită un sistem de repompare. În caietul de sarcini este menționat ca cei care vor face studiul să propună soluții argumentate prin calcul, cost, beneficiu și nu copy-paste.”
Vitalie Cernomoreț, expert tehnic în apă și sanitație în cadrul Unității de Implementare a Proiectului: În proiectul dat va mai intra proiectarea și construcția rețelelor de canalizare, căci care este sensul unei stații de epurare dacă nu avem rețele? Municipiul Soroca are rețelele de canalizare în proporție de 32% și sunt într-o stare avariată.
Lipsa sistemelor centralizate de canalizare, care ar fi fost firesc să fie construite în paralel cu rețelele de apeduct ce se tot extind prin satele noastre, îndepărtează și mai mult rezolvarea problemei. Dar stațiile de epurare nu sunt un lux și nici un accesoriu urban, ci o necesitate pentru sate și orașe.
