Campania electorală pentru alegerile parlamentare din 28 septembrie intră într-o nouă fază, una care se așteaptă nu doar fierbinte, dar și la limita bunului simț, dacă ținem cont de ceea ce s-a întâmplat până acum. Adică, ceea ce s-a spus până acum a fost floare la ureche, iar ceea ce urmează este interzis, cu siguranță, nu doar celor care suferă de inimă. După cum și era de așteptat, nu a existat deficit în ceea ce privește numărul de candidați la cele 101 locuri din legislativ, ceea ce înseamnă că alegătorul se va afla la mare încurcătură or, cei circa 30 de concurenți electorali vor face tot posibilul, iar unii chiar și imposibilul pentru a râvni la votul nostru. Și aceasta în cazul că mai mult de jumătate din acești concurenți sunt anonimi și, implicit, au șanse reduse, spre deloc, de a ocupa un fotoliu în parlament.
Așadar, marți, 19 august, a fost ultima zi când s-au putut depune, la Comisia Electorală Centrală documentele pentru înregistrarea candidaților la funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova și listele nominale ale candidaților. Adică, acel sau acei care au întârziat vor trebui să mai aștepte patru ani pentru a încerca marea cu degetul. De altfel, numărul mare de candidați nu mai miră pe nimeni, poate doar să ne stârnească curiozitatea curajul sau poate obrăznicia majorității candidaților independenți care chiar nu-și pot măsura lungul nasului. Mi s-a părut destul de „interesant” și faptul cum au putut mai multe formațiuni politice să găsească de la 50 până la 100 și ceva de candidați demni de a ne reprezenta în forul legislativ suprem. Altă dată nu se găsesc zece-douăzeci de persoane pentru a face lucruri mai minore decât a elabora și vota legi vitale pentru societate, iar acum, poftim, au ieșit la iveală atâția Feți Frumoși și Elene Cosânzene de ți se învârte capul.
Sincer vorbind, am studiat atent listele majorității concurenților electorali (pe unele, recunosc sincer că le-am omis, fiindcă nu mi-au inspirat nici încredere, nici speranță că vor merge mai departe decât arhivele istoriei) și nu pot spune că am văzut echipe care să mă pună pe spate. Aceiași lideri umflați în pene (unii fără motiv), aceiași mirositori a naftalină salvatori ai neamului, aceiași nostalgici de trecut, dar cu îndemnuri false de a construi viitorul, aceiași retrograzi în vorbe și fapte și… multă-multă ipocrizie și cinism, care mă face să cred că acești bărbați și femei ai neamului procedează cum o știu mai bine – după mine să vină și potopul… Iar potopul ar putea fi aproape, la o lună și ceva distanță. Or, observ cu câtă râvnă își promovează propriile interese și interesele stăpânilor de la Kremlin acei care ne cheamă să ne pregătim de strângerea curelei și văd salvarea în a împrumuta bani de la populația sărăcită, cică, de această guvernare, și mă strânge în spate. Dar și mai tare mă doare atunci, când potențialii susținători și eventuali alegători ai forțelor revanșarde nu-și pun o simplă întrebare: dar cu se poate ca într-o țară sărăcită de guvernare cetățenii să aibă bani?
Ei bine, să zicem că unii candidați plătiți să facă figurație și să mai rupă o sută-două de voturi de la acei cu șansă pot fi înțeleși – un ban în plus nu strică, mai cu seamă când nu trebuie să depui un efort considerabil, ci doar să te limitezi la o cursă de scurtă durată de pe urma căreia nu ai ce pierde, dar ce gândesc acei care au un nume sonor pe care riscă să-l păteze și la următoarele alegeri, oricare nu ar fi acestea, să fie inclus, din start, în lista perdanților. Nu voi da nume, fiindcă nu este treaba mea să le tai elanul, dar după data de 28 septembrie vine data de 29 septembrie și cuvântul „dezamăgire” ar putea să nu exprime tot ce vor trăi acești oameni și susținătorii lor. Mai cu seamă că unii politicieni și lideri de opinie, incluși în liste, ard poduri și nu lasă loc pentru bună ziua. S-ar putea, bineînțeles, să greșesc și să avem parte de surprize plăcute, dar experiența scrutinelor trecute ne demonstrează că nu tot ce zboară se mănâncă și nu toată musca face miere.
În fine, peste o săptămână, pe data de 29 august, începe campania electorală propriu zisă. Să ne înarmăm cu răbdare și să ne pregătim urechile pentru următoarea porție de macaroane – vom auzi multe și de toate, dar să nu uităm că alegerile vin și se duc, iar noi rămânem. Or, ca să nu pierdem sacii din căruță și să nu turnăm apă la moara celor care ne doresc răul să chibzuim asupra celor spuse și promise de candidații la un locușor călduț în parlament și să nu ne lăsăm duși cu bombonica de acei care, oricum mulți dintre ei, mai cu seamă acei care au tot trepădat pe la Moscova au viitorul asigurat și îi doare în cot de electorat exact ca de zăpada de iarna trecută…
La urma urmei, cum zicea clasicul – să alegem cu grijă, fiindcă din această singură decizie va veni nouăzeci la sută și toată fericirea sau mizeria noastră.
