De mic am crescut cu cărțile lui Spiridon Vangheli, concuram cu poznele lui Guguță și mă delectam mai apoi cu “Băiețelul din Coliba Albastră”, prima mea carte cu grafie latină de la începutul anilor ’90. Iar acum vreo 12 ani aveam să fac cunoștință cu autorul acestor cărți ce mi-au înfrumusețat copilăria, și nu doar mie, datorită poetului Petre Popa și Teatrului sorocean.
Teatrul “Veniamin Apostol” din Soroca pusese în scenă una dintre operele lui Spiridon Vangheli. Și nu s-a optat pentru „Guguță”, „Steaua lui Ciuboțel”, ori „Pantalonia – țara piticilor”, ci pentru „Copii în cătuşele Siberiei”, o nuvelă inspirată din fapte reale despre tragicele deportări sovietice. La acea premieră unde pe post de actori erau sorocenii de la studioul “Cortina”, elevi ai liceului “Constantin Stere” (scenograf Iurie Matei, regizor Alexandru Cozub), a fost prezent și scriitorul Spiridon Vangheli.
Ne-am revăzut în ajunul zilei sale de naștere, când s-a întâlnit cu mai mulți pici dornici de al cunoaște. Energia și zbuciumul lor îi încărcau bateriile scriitorului octagenar.
Am mai discutat după acea întâlnire la telefon, apoi i-am propus să filmăm un reportaj pentru matinalul “Prima Oră” despre Guguță, ca să-l cunoască și copiii din prezent, împătimiți după eroii din desenele animate și filme artistice moderne. Locația aleasă a fost Teatrul Municipal de Păpuși “Guguță”.
La o mică pauză între filmări am luat camera foto și i-am făcut mai multe fotografii Maestrului, care pe cât de mare ca vârstă și talent era, nu s-a sfiit să coboare la mintea și statura lui Guguță.
Din acea discuție am realizat vreo trei reportaje, căci prea multe lucruri bune a spus și chiar dacă nu încăpeau într-un subiect standard, nu era un motiv să le trecem cu vederea. Așa că am discutat despre literatura pentru copii cu unul dintre cei mai mari creatori ai acesteia, a cărui cărți nu s-au oprit între Nistru și Prut, ci au ajuns hăt departe.
Am discutat cu Spiridon Vangheli și despre bunul său prieten, Grigore Vieru. Tocmai editase antologia “Tu m-ai strigat, fiule” dedicată poetului.
Acum 10 ani, în luna iunie a anului 2014 ne-am revăzut la Soroca. În pragul zilei sale de
naștere, Spiridon Vangheli a ținut să se întâlnească din nou cu copiii soroceni, deși s-au făcut mari, tot mai stau la umbra cușmei lui Guguță. Şi în special a dorit să-i vadă pe foştii elevi din clasa doamnei Angela Muşenco din şcoala de la Voloviţa, care îi scriau acum două decenii scrisori, ba l-au şi ajutat la recenzarea cărţilor. Atunci mi-a confirmat că satul său natal, Strâmba Nouă, se afla la hotarul județului Soroca (moșia Grinăuțiului de astăzi fiind de secole parte a ținutului Soroca). Motiv pentru care a și fost inclus de poetul Petre Popa în antologia scriitorilor soroceni “Cetatea de cuvinte”.
Am avut noroc să fiu primit și în casa familiei Vangheli, unde după discuții interesante, îl rugam pe scriitor să-mi permită să-i fac și câteva fotografii la biroul de lucru, unde s-au “născut” multe dintre scrierile sale.
Acasă am cunoscut-o și pe regretata Eleonora Vangheli, eroina cărţii “Crăiţa”. În timp ce Maestrul era la cumpărături, am discutat cu cea care i-a fost alături mai multe decenii. Când a revenit acasă cu un buchet de flori, Spiridon Vangheli o tot dezmierda cu multă dragoste în voce şi privire. Le-am propus să imortalizăm acele clipe, mai ales că mi-au zis că nu aveau de ani buni fotografii împreună.
Era legat sufletește de Soroca și soroceni, în ultimii ani adesea când discutam la telefon se interesa cum o duc oamenii, cum se descurcă tinerii și ce fac copiii. Am pierdut un om, o valoare, o personalitate a literaturii românești din Basarabia, dar nu și cărțile sale care ne-au rămas moștenire.