“Eu nu pot cere să fiu înțeles tocmai de cei care m-au înfrânt,
dar voi fi cândva un victorios și puțin îmi pasă
dacă această victorie va veni când nu voi mai trăi”
Constantin Stere rămâne personalitate unică în cultura și politica română. Viața i-a fost o sfâșiere între conștiința propriilor valori, a măreției ideilor și scopurilor pe care le slujea și reacția celorlalți de respingere, de anihilare a sa… Se naște la Horodiște, județul Soroca. Și-a petrecut copilăria la Ciripcău, la moșia părinților Gheorghe și Pulcheria Stere. Învață la Chișinău. Aderă la Mișcarea revoluționară narodnicistă din Basarabia. Între anii 1884 și 1892 este arestat și trimis în Siberia. Traseul deportării: Krasnoiarsk, Tomsk, Omsk, Petropavlovsc, Kurgan, Zlatoust. În noiembrie 1892, trece la Iași, în România. Se înscrie la facultatea de drept a Universității ieșene. Participă activ în viața culturală și politică a Iașului. Este numit profesor de drept constituțional și administrativ la facultatea de drept din Iași. În anul 1906, editează revista „Viața românească”, iar în 1907 este numit prefect de Iași. În martie 1913, depune jurământul ca rector al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, unde sunt înscriși să studieze tineri basarabeni. Este preocupat de soarta Basarabiei. Vizitează Chișinăul.
- Casa-muzeu de la Bucov cu aleea prietenilor lui Constantin Stere, Casa-muzeu „Constantin Stere” de la Ciripcău, liceul de la Soroca, Centrul Cultural Român, strada Stere, bustul lui Constantin Stere de pe Aleea clasicilor din Soroca sunt câteva monumente ridicate în memoria lui Constantin Stere. Personalitatea lui este atât de complexă și atât de bogată, încât cu greu poți desface din noianul amintirilor câteva trăsături caracteristice.
Cea mai importantă misiune a vieții sale a fost Unirea Basarabiei cu România… La 27 martie 1918, are loc ședința Sfatului Țării, în care se proclamă Unirea. Discursul lui Constantin Stere este cel mai puternic discurs politic în istoria noastră. A fost rostit în limbile română și rusă. La 16 aprilie 1918, este ales președinte al Sfatului Țării. La 10 mai 1919, este acuzat de atitudine germanofilă în timpul războiului și de trădare. Este arestat și întemnițat la Văcărești. În anul 1921, devine deputat de Soroca. „Da, domnilor deputați, pot să fiu învins. Dar nu-mi plec capul. Nu mi-i rușine de trecutul meu și nu mă căiesc”. Pornește „cazul Stere”, care va deveni în istorie „cauza Stere”. În anul 1930, este demis din Partidul Național Țărănesc. La 26 iunie 1931, Constantin Stere ține ultimul discurs în Cameră (Senat) — un rechizitoriu făcut cu mare curaj Guvernului și Casei regale. Se retrage la moșia sa de la Bucov, județul Prahiva. A publicat opt volume ale romanului-fluviu „În preajma revoluției”, care este istoria unei epoci. Moare la 26 iunie 1936. În Testamentul pentru copii a scris: „Să-ți faci din propria-ți conștiință un judecător (Platon)”. În Basarabia, în Republica Moldova a fost interzis. Abia după anul 1991 am scos din sertarele uitării viața, activitatea și opera marelui Constantin Stere, titanul de la Ciripcău.
Ana Bejan, profesor, președinta Fundației “Grigore Vieru”
*Ciclul de articole “SOROCENI NEMURITORI” este oferit de SRL „NOU-STIL”, directoare Ecaterina Martâniuc
