TABLETA DE VINERI.
În ultimele zece zile, cap de afiș în studiourile televiziunilor, la radio, pe paginile ziarelor, dar și pe alte platforme de discuții au fost rezultatele Summit-ului Comunității Politice Europene (CPE), care a fost găzduit de Republica Moldova și care este, cu siguranță!, mai mult decât o întrunire a celor care conduc cu destinele bătrânei Europe. Cum și era de așteptat în astfel de cazuri, părerile s-au împărțit, deși numărul bilelor albe este incomensurabil mai mare în raport cu bilele negre, or trebuia să fii rău dus cu pluta ca să afirmi că Chișinăul oficial nu a făcut față acestei provocări. Incredibil, dar până și unul dintre cei mai înflăcărați adepți ai Uniunii Vamale și critici vehemenți ai Uniunii Europene (Igor Dodon — și amintesc aici de el nu pentru că ar fi un mare mahăr, dar pentru că este una din vocile celebre ale celor care preferă Magadanul Parisului) a recunoscut că evenimentul a fost unul foarte bine organizat.
Fără îndoială, acest succes al diplomației moldovenești și al autorităților de la Chișinău, începând cu doamna președinte Maia Sandu și terminând cu locuitorii satului Bulboaca, are la bază ceea ce se numește ospitalitate moldovenească. Acest eveniment din start era sortit succesului, fiindcă moldoveanul dă și cămașa de pe el, și bucățica de pâine de la gură numai ca să fie bine și toată lumea mulțumită. Tind să cred că această stare de spirit a moldovenilor a fost sesizată de toți oaspeții, iar declarațiile mai multor oficiali europeni îmi dau dreptate. Nu de alta, dar faptul că moldovenii sunt atât de mioritici și de mazochiști (deseori) nu a fost apreciat de celălalt organism care ne dorește rămași în mrejele lui — Comunitatea Statelor (In)Dependente (CSI). Pentru a exemplifica această afirmație nu este nevoie de multe cunoștințe și analize: este de ajuns să vedem ceea ce se observă și fără ochelari — cum țara (Federația Rusă) care se consideră un fel de Germania, Franța și Italia al CSI nu dă nici o ceapă degerată pe unii „colegi” și de ani de zile duce un război hibrid împotriva Republicii Moldova. Așa ceva este imposibil în cadrul UE, iar faptul că președintele Ungariei (țară care tot mai mult își expune „punctul său de vedere”, diferit de al celorlalte țări) este bine primit, iar în poza de grup a ocupat un loc mai central decât șefii unor organisme europene importante vorbește de la sine. Chiar dacă „locația” într-o poză de grup poate fi ușor interpretabilă.
De altfel, mai multă lume — unii din neștiință, iar alții întărâtați de cârcotașii de serviciu — s-au grăbit să concluzioneze că efectele Summit-ului sunt mai mici decât cele scontate și că Republica Moldova a cheltuit „un cârd de-a bani”, cum zic moldovenii, fără nici un folos. Total anapoda această părere, fiindcă, dimpotrivă, la Bulboaca s-au pus bazele unui viitor pe măsura așteptărilor noastre (nu o să greșesc dacă o să afirm că prezentul și viitorul RM este realmente dependent de CPE), iar rezultatele palpabile nu se vor lăsa așteptate. Ba mai mult, acestea sunt deja mai mult decât evidente: bunăoară, pragmaticii au motive destule pentru a fi satisfăcuți — RM a primit, și cu această ocazie, nu doar complemente, dar și milioane de bani reali, iar faptul că președinții Maia Sandu și Volodimir Zelensky au confirmat înțelegerea dintre Republica Moldova și Ucraina privind construcția podului peste râul Nistru, la Cosăuți-Yampil și semnarea unui acord bilateral în timpul apropiat poate să însemne nu doar un succes la modul general ce ține de rezolvarea unor probleme sociale și economice la nivel interstatal, dar și o doză mare de balsam pe sufletele sorocenilor, ca beneficiari ai acestui proiect.
Înțeleg foarte bine că cineva a avut așteptări mai mari și că înalții oaspeți ar fi trebuit să ne promită ceva mai palpabil în plan strategic și, de dorit, un termen de aderare mai apropiat decât anul 2030. Or, faptul că RM este a doua țară care a găzduit o astfel de reuniune este deja un succes și un semnal că suntem pe calea cea dreaptă. Mai departe mingea este în terenul nostru și de faptul cum ne vom face temele de acasă depinde termenul real de aderare. Nu știu de ce, dar eu consider (doresc!) că RM va deveni membră cu acte în regulă a UE mult mai degrabă decât termenul vociferat de doamna președintă. Acum depinde foarte mult de faptul cum vom livra rezultate, cum vom acoperi cu fapte reale avansurile. Vremea cochetării și cu unii, și cu alții nu mai trece. Vremea netezitului pe cap și suptul de la două vaci a trecut. Și dacă Moscova niciodată nu a crezut lacrimilor, de ce ar face-o Uniunea Europeană?
În fine, dacă Dodon și alții ca dânsul dorește rezultate — să-i livrăm rezultate și să nu le mai dăm motive pentru a tulbura apele…
