Săptămâna trecută opinia publică a fost bulversată de un caz elementar la prima vedere, dar crucial, după cum am putut să sesizăm cu toţii, pentru unele dintre persoanele vizate. Este vorba de evacuarea unei gherete din imediata apropiere a Cetăţii Soroca, şi nu din cauza unor ambiţii sau mofturi ale colaboratorilor redacţiei, dar pe motiv că am fost sesizaţi în repetate rânduri de mai mulţi cetăţeni care au considerat, pe bună dreptate!, că acea gheretă (şi nu doar, iar dacă nu mă credeţi, citiţi atent acest număr de ziar) strica imaginea Complexului turistic (daţi-mi voie să-l numesc aşa), reparat şi amenajat pe bani europeni. Or, să rămânem surzi şi muţi la solicitările cititorilor ar fi însemnat nu altceva decât o iresponsabilitate crasă şi o indiferenţă totală faţă de opinia oamenilor. Şi precum noi nu ne putem permite acest lux — de a fi bănuiţi de păcate pe care nu le-am săvârşit, de genul „cumpărare” sau „părtinire” (lucruri de care, până la urmă, am fost totuşi învinuiţi pe reţelele de socializare, dar… să rămână de capul celor care şi-au dat frâu liber gurilor şi au scuipat cu atâta venin), am decis să reacţionăm, dar fără a purta piatra în sân.
Astfel, reporterul nostru Tatiana Mitrofan, examinând „cazul”, a acţionat ca întotdeauna profesionist şi în strictă conformitate cu toate regulile ziaristicii (şi va acţiona în continuare, fiindcă tematica gheretelor nici pe departe nu a fost epuizată), solicitând părerea celor două părţi — a primăriei şi a agentului economic fără ca să adauge ceva de la sine, iar dacă ulterior s-a aflat că cineva nu a spus tot adevărul nu are decât să-şi asume acum consecinţele. Adică, să fluturi după publicare despre nişte „lucruri despre care a ştiut, dar nu a spus cutare sau cutare persoană” este, cel puţin, ridicol.
Tot tărăboiul stârnit pe seama acestui subiect a depăşit, cu părere de rău, limitele decenţei şi a degenerat grav, ajungându-se până la etichetări şi „diagnoze” demne de alte instituţii, decât cele de media. În primul rând, unele persoane (îmi permit să le zic părtinitoare) nu au făcut diferenţa dintre ziar şi reţelele de socializare, care nu pot fi puse pe acelaşi cântar şi care poartă un nivel diferit de responsabilitate şi echidistanţă. Măcar şi din simplul motiv că limbajul suburban şi reglările de conturi nu sunt „specialitatea noastră” şi niciodată nu-şi vor găsi locul pe paginile „Observatorului de Nord”. Or, în relaţiile cu cititorii noi nu ne permitem niciun fel de „slăbiciuni” sau „libertăţi ieşite din comun” şi dorim ca şi cititorii să ne răspundă cu aceeaşi monedă. Noi ne respectăm meseria şi, la fel ca şi alţii care fac acelaşi lucru, nu vom tolera bădărănismul şi loviturile pe la spate. În al doilea rând, pentru mine rămâne o enigmă şi faptul de ce atâtea cucuie i-au fost aplicate şi de unde atâta atenţie reporterului Vadim Şterbate, dacă acesta nici măcar nu este autorul materialului „cu năbădăi” (!!!???). În marea dorinţă de a-l lovi cât mai dureros sub centură unul dintre internauţi, ori cum se mai numesc ei, altădată mare şef pe la raion, a chemat deschis la răfuială fizică cu Vadim! şi acest fapt ar trebui să pună mai multă lume pe gânduri, iar unii chiar ar trebui să se roage ca nu cumva să cadă, Doamne fereşte, vreun fir de păr de pe capul reporterului nostru. (De altfel, pe la redacţie au fost şi colaboratori ai poliţiei, care au luat explicaţii de la Tatiana Mitrofan şi Vadim Şterbate, inclusiv în ceea ce priveşte materialul publicat în ziar — dar, repet, nu pe reţelele de socializare! — şi lipsa oricărei rea-voinţe din partea reporterilor).
Apropo, spre stupefacţia unor „binevoitori” care ne chemau la luarea unor măsuri urgente şi energice sau îşi frecau palmele de plăcere — vedeţi, s-a găsit ac şi de cojocul vostru! —, noi nu ne-am supărat atunci când agentul economic şi-a instalat ghereta evacuată chiar în faţa sediului redacţiei, fiindcă „la nervi” omul este în stare de cele mai năstruşnice fapte. A fost dreptul lor să procedeze astfel cum au considerat necesar, mai cu seamă că era vorba de domeniul public. Ba mai mult, redacţia „Observatorului de Nord” este gata să-şi asume rolul lui Alexandru Matrosov (amintim, pentru acei care nu cunosc, că acesta a astupat cu propriul corp ambrazura mitralierei fasciste, facilitând astfel înaintarea armatei sovietice) şi să „găzduiască” şi alte astfel de gherete (multe din ele fără stăpân), care strică imaginea şi aşa deloc „europeană” a oraşului nostru. Spaţiu în preajma noastră este de-ajuns pentru toţi, dar cu aceasta trebuie să fie de acord şi administraţia publică locală, care este adevăratul stăpân al oraşului.
P.S.
Publicarea acestui material nu înseamnă deschiderea unor dezbateri „la temă”, deoarece considerăm că s-a ajuns prea departe şi, fără voia noastră, s-a făcut „din ţânţar armăsar”. Adică punem punct şi… trecem pe reţelele de socializare. Cu o singură excepţie: după vacanţă, adică după două săptămâni (în acest răstimp sper să se mai astâmpere emoţiile şi să se revină la sentimente mai bune) suntem gata să publicăm un material, eventual un interviu, cu o parte sau cu ambele părţi implicate în conflict. Să nu lăsăm nimic neelucidat în acest caz, să nu lăsăm lumea să deseneze fel de fel de scenarii…
