Recunosc, cu mâna la inimă, că multe lucruri care se întâmplă în politica moldovenească sunt pentru mine o nebuloasă. Parcă aș avea și eu pretenții că pricep puțin fenomenul și mă strădui să analizez (și la rece, și la fierbinte) cutare decizie sau matrapazlâc, dar de cele mai dese ori sunt nevoit să dau a lehamite din mână și să recunosc că nu pricep nici o boabă și că ar fi bine să-mi găsesc altă ocupație, mai aproape de mintea mea romantică. Singura consolare o am doar atunci când văd oameni care au aceeași opinie ca mine și care mă fac să cred că (încă) nu toată lumea a sărit de pe fix. În această ordine de idei, săptămâna aceasta mi-a atras atenția declarația vicepreședintelui PPDA, Stanislav Pavlovschi, care a abandonat activitatea politică.
Chiar dacă proeuropeanul Pavlovschi zice că și-a îndeplinit misiunea și că a venit timpul să părăsească formațiunea, cine dorește să citească printre rânduri înțelege că nu este vorba doar de misiunea îndeplinită (debarcarea pe calea prevăzută de Constituție a regimului uzurpator, promovarea tineretului în poziții-cheie în stat și reformarea profundă a sistemului de drept din RM) și își dă seama că adevăratul motiv a fost vociferat cu doar două zile înainte de istorica decizie — „Nici pe timpurile lui Plahotniuc nu au existat atât de multe încercări să mă reducă la tăcere cum sunt acum” și „Nu au reușit cei de la Plaha. Nu veți reuși nici voi! Vreți să scăpați de critica mea? Faceți lucruri corecte! Altă cale nu există!”.
Adică, nu trebuie să fii cu stea în frunte ca să înțelegi că nici pe departe cele trei misiuni nu au fost îndeplinite, or cu pași rapizi un regim uzurpator se schimbă cu un alt regim la fel de uzurpator, tineretul promovat în poziții-cheie calcă prin străchini, iar reformarea profundă a sistemului de drept gen cazul Curții Constituționale nici pe departe nu înseamnă ceea ce și-a dorit domnul Pavlovschi și mulți dintre noi. Ba mai mult, este foarte probabil că exemplul vicepreședintelui PPDA să fie urmat și de alții, care au crezut în demnitate și adevăr, dar care sunt pe cale „să fie reduși la tăcere”, inclusiv unii deputați ACUM, care și-au dat seama în ce capcană au fost atrași. Bunăoară, nu de flori de cuc Octavian Țâcu a făcut ceea ce a făcut.
De altfel, de curând a fost semnat noul acord dintre PSRM-ACUM. Personal, de ceea ce m-am temut de aceea nu am scăpat, fiindcă logic ar fi fost bine să fie pusă cruce pe această alianță nefirească și să purcedem la alegeri parlamentare anticipate… Puteți Dvs. să mă contraziceți cât doriți, dar acest document semnat de PAS, PPDA și PSRM este o mostră de cinism și ipocrizie — cică, obiectivul primordial al înțelegerii semnate de către Blocul ACUM și Partidul Socialiștilor este păstrarea majorității parlamentare în scopul promovării reformelor cheie pentru dezvoltarea RM. Cum se zice la București, lăsați-mă, vă rog, și nu-mi spuneți de reforme și dezvoltare, pentru că viața bate filmul, pardon, acordul. Dacă schimbarea lui dracu cu tat-su înseamnă dezvoltare, rog să mă scuzați…
Pe de altă parte, fără îndoială, cele stipulate în document sunt intenții bune numai că „na saraie odno napisano, a tam drova”. Apropo, în document, printre altele, nu se specifică perioada pentru care este încheiat acest acord, însă se menționează că „înțelegerea se reflectă inclusiv asupra Programului de guvernare și Planului de acțiuni al Guvernului pentru anii 2019-2020”. La fel, în acord se stipulează că în campania electorală cele două formațiuni și-au asumat angajamentul de a se abține de la atacuri la persoană — „în scopul eliminării elementelor sistemului oligarhic din cadrul administrației publice locale”.
De asemenea, părțile semnatare au convenit că nu vor susține candidații la funcția de primar afiliați fostului „regim oligarhic și partidelor compromise, în cazul accederii acestora în turul doi al alegerilor”. Cu alte cuvinte, în eventualitatea că alegerea primarului în cutare sau cutare localitate se va produce doar după al doilea tur, cine își va da votul pentru ACUM va vota indirect și pentru PSRM, și invers. Astfel de schimbare ne-am dorit noi?
Și încă ceva. Semnarea acestui acord a avut loc pe fundalul unei critici aduse de Dodon Guvernului Sandu în Parlament, lucru, de altfel, valabil și pentru o astfel de alianță fratricidă. După 100 de zile de guvernare ACUM-PSRM, Dodon a cerut ca anumiți miniștri să fie schimbați din funcție, s-a arătat nemulțumit de faptul că au fost stopate mai multe proiecte care aduceau beneficii oamenilor și că nu a văzut o agendă clară a Guvernului, chiar dacă „PSRM a acceptat să cedeze Blocului „ACUM” aproape integral Guvernul”. La rându-i, Maia Sandu a declarat că nu a fost atentă (!) la acest discurs, dar promite ca va face un bilanț săptămâna viitoare…
Interesant, Dodon va fi mai atent la ceea ce va spune Maia Sandu? Până una-alta, însă, oamenilor li se implantează ideea că Pavlovschi și Țâcu ar fi răi, iar Dodon și K sunt buni.
