În piața centrală din Soroca, acolo unde de regulă bonurile fiscale sunt un lucru rar întâlnit, o femeie de 68 de ani, oferă bon de plată la fiecare cumpărătură.
Nina Zgardan lucrează de aproximativ 20 de ani în piață, iar de ceva timp activează în cadrul unei firme înregistrate legal, ca angajată cu contract și salariu. Deși a început cândva pe patentă, astăzi își respectă toate obligațiile fiscale: are aparat de casă, ține registrul de evidență, face raportul zilnic și transferă banii în bancă.
„Lucrăm. N-avem cumpărători mulți, dar lucrăm. Eu, după specialitate, sunt inginer tehnolog. Am lucrat 14 ani la uzină. Pentru mine, un aparat de casă nu e o problemă. Ne-am adaptat. Ne-au spus să facem așa, și facem. Avem totul în regulă, iar banii merg în firmă” – spune ea.
Deși legislația care obligă comercianții să dețină aparat de casă este în vigoare încă din 2005, în piețele din orașele mai mici această regulă a fost greu de aplicat. Totuși, schimbările apar treptat.
„Mulți cumpărători nu-s deprinși cu bonurile. Se uită straniu. Unii chiar din magazine nu le iau, dar mai ales din piață. Dar eu le dau, așa e corect”, spune doamna Nina.
Când uzina din Soroca s-a închis, Nina și soțul ei, ambii specialiști, au decis să rămână în țară. Nu au plecat peste hotare, ci au ales să muncească și să-și crească copiii aici. „Ne-am gândit că e important să-i învățăm în Moldova. Și am rămas. Am supraviețuit. Viața nu e ușoară, dar ne stăruim să mergem în pas cu tinerii.”
Femeia știe că schimbările nu se întâmplă peste noapte, dar este convinsă că, prin corectitudine și răbdare, ne putem apropia de standardele europene. „Să mergem înspre Europa, cu pași mici. Clar că noi, pensionarii nu o să facem nimic, dar ne stăruim să mergem în pas cu tinerii”.
O altă vânzătoare din piață, Nina Mînzat, ne spune că la fel folosește aparatul de casă: „Aparatul de casă îl folosim de atunci de când a apărut legea. Cumpărătorii la ziua de azi sunt mai puțini, dar îi mulțumim Domnului de câți ne trimite”.
