Joi, 31 august, în incinta teatrului „Veniamin Apostol” din orașul Soroca a avut loc lansarea volumului de poezii „Nu sunt ca voi” al tinerei autoare, Doina Damașcan.
Petre Popa, directorul teatrului „Veniamin Apostol” a fost cel care a realizat o prefață a cărții și o caracterizare succintă a autoarei. „Sorocenii au mai citit prin ziarele noastre, au mai urmărit la diferite concursuri această autoare. Nu cred că ține minte toată lumea, mai ales că scrisul ei era deosebit. Citeau mai mulți, înțelegeau mai puțini. Asta a făcut-o ca zi de zi să muncească departe de casă. A adunat o plachetă de o sută de pagini de poezie. După mine, este una din cele mai îndrăznețe, cele mai frumoase autoare de poezie. Poezia Doinei Damașcan e ca un bisturiu cu două tăișuri. Grăbit să exterpeze tumoarea indiferenței, însuși chirurgul s-ar putea să se taie el”.
„Mulțumesc dlui Petre Popa pentru prezentare, pentru tot suportul acordat în apariția acestei cărți. Nu aș fi reușit fără ajutorul dumneavoastră, fiindcă nu locuisc în Moldova. Doresc să mulțumesc dlui Berbeci, pentru că în afară de Almanahul Soroca, editam Almanahul „Sorocel” pentru copii, care includea toate creațiile proprii ale copiilor din Soroca și din raionul Soroca. Mi-am început drumul alături de domnul Berbeci, alături de concursurile „Sorocel 2004-2005” organizate de către dumnealui și premiile mari obținute în cadrul concursurilor acestea. Toate aceste succese m-au motivat să scriu. Vă felicit cu ocazia sărbătorii „Limba noastră”. Chiar dacă mulți dintre noi suntem în străinătate, noi continuăm să promovăm valorile noastre peste hotare”.
„Când Petre Popa mi-a dat volumul Doinei, mi-a zis „Să știi că e o poetă.” Eu nu mă grăbesc să fac aceste constatări, însă dragă prietene, să știi că am descoperit o poetă. O autoare care, să vedeți dumneavoastră, n-a aruncat într-un bol gândurile sale, confesiunile, pasiunile, versul scris. Nu, nu le-a amestecat. A format un cuprins, întrunind-ul ca să vedeți sub un titlu, un generic „Nu sunt ca voi”. Atunci, mi-am zis: Haideți să ne regăsim dacă noi suntem ca și ea, poeta. Probabil că de aici vin aceste versuri, aceste poeme confesive, meditative. Mă bucură foarte mult că nu face paranteze rotunde, nu ascunde de noi, nu a păstrat în sertarul timpului gândurile de undeva venite de la vârsta pe care o are, atât de frumoasă acum. În cele din urmă, precum seva se duce prin tulpina unui copac care se vrea în plină primăvară înflorit, uite și Doina îți exprimă atât de bine în poemele sale această scurgere al Eului interior, prin pliurile care le face, le desface larg și emană poezia oxigenată. Este foarte greu astăzi, să mai rămâi încă atât de curat, atît de imaculat. Doina Damașcan erupe vezuvic. Este foarte bine că nu ascunde, nu este încheiată la toți nasturii, este frumoasă, contemplativă, este o poetă”, menționează Vitalie Răileanu, critic literar.
Aflată în Turcia de mai bine de 7 ani, soroceanca Doina Damașcan nu a uitat limba română, menționând că, chiar dacă se află în străinătate, oricum gândește și scrie în limba română.
Alina Baran