Începutul acestui an este mai mult decât răscolitor. Speranța de pace și stingere treptată a războiului din Gaza și Ucraina speculată de Președintele american Donald Trump abia dacă a reușit să se ițească de sub ruinele acestor dezastre ce durează deja de peste patru ani că, iată, un alt război s-a dezlănțuit chiar sub coasta Europei – în Orientul Mijlociu.
„Furia epică” lovește „axa răului”
„Furia epică” (eng. „Epic fury”), cum și-au numit americanii operațiunea militară pe care au pornit-o în dimineața zilei de 28 februarie în tandem cu Israelul împotriva regimului teocratic al Iranului, a căpătat cu celeritate caracterul unui război regional. Teama lumii este ca el să nu se transforme, Doamne ferește, în unul mai de proporții. Faptul că Statele Unite a venit cu cea mai puternică armată a planetei în sprijinul Israelului, care este interesat să scape de un regim iranian pus pe facerea armei atomice cu scopul „ștergerii de pe fața pământului a statului israelit”, nu înseamnă deloc că răzbelul se va duce doar între cele trei state. Ar fi fost ideal pentru a nu pune în pericol securitatea regiunii și stabilitatea mondială, dar iată că deja în primele ore de după atacul americano-israelit, Iranul a atacat Israelul, dar și ținte americane dislocate în mai toate statele Orientului Mijlociu, astfel implicându-le în conflict.
Pericolul izbucnirii unui război mondial este iminent din cel puțin două motive de suprafață. În primul rând, Orientul Mijlociu este, metaforic vorbind, benzinăria planetei. Deci ușor de aprins și cu riscuri majore ca focul să se extindă. În al doilea rând, Iranul, statul atacat pe merit pentru atrocitățile săvârșite împotriva propriului popor și al cărui regim a fost decapitat cu duritate, face parte din așa zisa „axa răului” – Rusia, Coreea de Nord și China –, un bloc informal de state prefigurate astfel de comportamentul lor față de războiul din Ucraina, situându-se de partea agresorului și ajutându-l.
Până azi nici Rusia, nici China și nici Coreea de Nord nu au sărit în sprijinul militar al Iranului, limitându-se deocamdată la declarații de condamnare pe linie diplomatică a atacatorilor. Nu se știe însă ce le va trece prin cap acestor forțe mâine. Acțiunile coroborate și deosebit de periculoase ale lor vor depinde de consecințele incursiunii militare americano-israelite începute pe 28 februarie. Dacă ele vor duce la schimbarea regimului teocratic odios de la Teheran, „axa răului” ar putea să se replieze și să accepte cuminte pierderea unui aliat. Dar dacă războiul va dura mai multe luni și nu se va termina, precum a promis președintele Trump, în câteva zile sau săptămâni, țările „axei răului” ar putea încerca să preia inițiativa și să-și joace altă șansă de consolidare a poziției lor pe mapamond.
De ce a fost atacat Iranul?
Iranul a fost atacat din cauza cumulului de tensiuni generate de programul său nuclear dedicat nimicirii statului israelit și statelor democratice din alte zone ale planete, sprijinul acordat unor grupări armate din Orientul Mijlociu și confruntarea strategică de durată cu Israel și Statele Unite. Atacul nu este rezultatul unui singur incident, ci al unei escaladări prelungite, în care temerile privind obținerea armei nucleare, echilibrul regional de putere și logica descurajării au depășit pragul diplomatic și au intrat în faza militară. Despre crimele regimului de la Teheran împotriva propriului popor există o documentare consistentă din partea organizațiilor internaționale pentru drepturile omului, a ONU și a numeroșilor martori direcți.
După Revoluția Islamică din 1979, noul regim a organizat epurări politice. Cel mai grav episod rămâne masacrul din 1988, când mii de deținuți politici au fost executați sumar. Iranul continuă să aibă una dintre cele mai ridicate rate ale execuțiilor din lume, inclusiv pentru infracțiuni politice sau fapte non-violente.
Protestele din 2009 (Mișcarea Verde), din 2019 (legate de scumpirea combustibilului) și din 2022, declanșate de moartea tinerei Mahsa Amini în custodia poliției morale, au fost reprimate violent. Mai nou, protestele din februarie 2026 s-au soldat cu peste 36 de mii de morți și cu închisori pline cu arestați din rândurile protestatarilor care își așteaptă execuția.
Regimul teocratic instaurat după 1979 a combinat represiunea politică, justiția ideologizată și forța coercitivă pentru a-și menține puterea. Crimele documentate includ execuții extrajudiciare, reprimarea sângeroasă a protestelor, tortură și persecuție sistematică a opozanților și minorităților – elemente care, potrivit multor organizații internaționale, pot intra în categoria crimelor împotriva umanității.
Regimul de la Moscova a preluat foarte multe de la cel de la Teheran. Garda națională rusă al lui Putin este o copie a Corpului Gardienilor Revoluției Islamice ale ayatollahului iranian. Rolul lor principal este de a proteja regimurile politice de la putere de propriul popor: ele intervin împotriva protestelor și a opoziției interne. În esență, Serviciul Federal al Trupelor Gărzii Naționale a Federației Ruse (prescurtat Rosgvardia) și Garda Revoluției Islamice sunt coloana vertebrală militară, ideologică și economică a regimurilor de la Moscova și de la Teheran
În războiul de agresiune al Rusiei din Ucraina, Iranul a luat fără ezitare partea agresorului rus, furnizându-i drone, rachete balistice, armament și tehnologii.
Cum va influența conflictul din Orientul Mijlociu războiul din Ucraina?
Conflictul din Orientul Mijlociu influențează și va influența războiul din Ucraina pe mai multe planuri strategice, funcționând adesea ca un „joc cu sumă nulă” în ceea ce privește atenția și resursele globale. Primul aspect influența a fost unul de efect imediat: distragerea atenției; și a altuia ce se va prefigura mai târziu: distragerea resurselor occidentale. Atât Ucraina, cât și Israelul utilizează sisteme similare (ex. interceptoare pentru apărare aeriană, proiectile de 155mm). O escaladare majoră în Orientul Mijlociu va forța SUA să prioritizeze livrările către Israel, ceea ce poate duce la întârzieri pentru Kiev. În privința capitalului politic, atenția liderilor occidentali se va diviza. Congresul SUA și parlamentele europene tind să se concentreze pe criza cea mai urgentă, reducând presiunea politică necesară pentru aprobarea pachetelor masive de ajutor destinate Ucrainei.
Pe de altă parte, în aprovizionarea cu drone a Rusiei, Iranul este principalul furnizor de aparate Shahed. Dacă Iranul intră într-un conflict direct și de durată la scară largă, acesta ar putea reține stocurile de arme pentru uz propriu, afectând capacitatea Rusiei de a lovi infrastructura ucraineană. În schimbul dronelor, Rusia oferă Iranului tehnologie avansată (avioane Su-35, sisteme S-400). Această alianță consolidează „axa răului”, obligând Occidentul să gestioneze două fronturi geostrategice simultan în cazul în care regimul de la Teheran va rămâne același.
Pentru Ucraina, prelungirea și intensificarea conflictului din Orientul Mijlociu reprezintă un risc major de marginalizare pe agenda internațională, în timp ce pentru Rusia, acesta funcționează ca o „supapă” care dispersează presiunea Occidentului.
Impactul practic, în cazul în care SUA se implică într-un conflict de durată în Orientul Mijlociu, ar putea fi chiar mai grav decât efectul politic: Ucraina ar putea rămâne fără armele produse în America de care are nevoie pentru a rezista atacurilor zilnice cu rachete ale Rusiei — deoarece forțele americane folosesc o mare parte din acestea împotriva Iranului.
„Toată lumea înțelege că, pentru noi, aceasta este viața noastră — armele potrivite”, le-a declarat luni, 2 martie, președintele ucrainean Volodimir Zelenski jurnaliștilor. „Dacă vor exista ostilități de lungă durată în Orientul Mijlociu, acest lucru va afecta cu siguranță livrările. Sunt sigur de asta.”
Un alt oficial ucrainean, Oleksandr Merejko, președintele comisiei pentru relații externe din parlamentul ucrainean, a declarat mai optimist optimist că „nu este îngrijorat că Trump va fi prea distras de războiul din Iran”.
„În principiu, există anumite avantaje pentru noi”, a spus el. Pe lângă faptul că privează Rusia de un furnizor de arme, atacurile SUA asupra Iranului ar putea să-i arate lui Trump că Ucraina este „de aceeași parte” cu SUA — două țări democratice care luptă împotriva regimurilor autoritare. „Luptăm împotriva întregii axe a răului”, a spus el. „Nu este doar Rusia, este Iranul, Coreea de Nord, este China, care sprijină economic mașina de război rusă.”
Îngrijorările firești ale Europei
Comentatorii de top internaționali spun nu fără îngrijorare că pe măsură ce operațiunea în curs a lui Trump împotriva Iranului devine prioritară pentru planificatorii de la Pentagon și pentru Casa Albă, oficialii europeni se tem că acesta își va pierde interesul pentru încheierea războiului total purtat de Rusia în Ucraina, ajuns acum în al cincilea an.
În context, publicația Bloomberg și agenția Reuters relatează că următoarele patru săptămâni vor fi cruciale pentru a stabili dacă economia europeană se confruntă cu o nouă criză majoră sau doar cu un obstacol temporar în calea redresării. Același termen de cel mult o lună de zile ca linie roșie a fost rezervat economiei europene și de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, linie peste care stabilitatea mecanismului economic european ar putea fi grav afectat de ceea ce se întâmnplă în Golf și în jurul lui.
Mult depinde de ce va face administrația americană în sensul deblocării crizei din Orientul Mijlociu. Tot luni, 2 martie, Trump a spus că războiul condus de SUA și Israel împotriva Iranului ar putea dura patru până la cinci săptămâni, dar că este pregătit să continue mai mult.
Unii analiști au avertizat că există riscul ca războiul să escaladeze într-un conflict mai amplu, din care Americii i-ar putea fi greu să iasă. Este în stilul președintelui Trump să clacheze după prima fază ca apoi să se plictisească și să lase baltă ceea ce a început. Europa și cancelariile lumii speră într-o opțiune cu finalitate fericită în cazul crizei la care s-a decis șeful de la Casa Albă și care se află acum în plină escaladare în Orientul Mijlociu și nu numai.
Unda de șoc a războiului din Orientul Mijlociu în Republica Moldova
Impactul conflictului din Orientul Mijlociu asupra Republicii Moldova va fi resimțit în special prin unde de șoc economice și provocări diplomatice. Există riscul ca atenția marilor puteri (și resursele de asistență) să fie parțial deviată de la războiul din Ucraina către Orientul Mijlociu, ceea ce ar putea afecta indirect securitatea regională a zonei în care se află Republica Moldova.
Una din direcțiile principale de impact va fi și perturbarea traficului prin strâmtori strategice (precum Ormuz) blocate de Iran. Un blocaj de durată va duce la scumpirea transportului de mărfuri la nivel global, alimentând inflația importată și în Republica Moldova, care este dependentă de stabilitatea piețelor europene. Orice „spor de risc” adăugat prețului petrolului la nivel global se va traduce aproape instantaneu în creșteri de prețuri și la noi, afectând puterea noastră de cumpărare.
Ce presupune un deznodământ „scontat” de SUA?
Discuția despre deznodământ „scontat” de către SUA în Orientul Mijlociu este complexă, deoarece interesele americane în regiune balansează între securitate, economie și diplomație. La toate acestea mai trebuie adăugate meandrele politicii tranzacționale specifice și greu de prevăzut ale actualului președinte Trump.
În viziunea strategică a Washingtonului, un deznodământ favorabil lumii ar trebui să urmărească stabilitatea pe termen lung. Asta, deoarece Orientul Mijlociu rămâne vital pentru securitatea energetică globală. Afectată este în aceeași măsură atât Uniunea Europeană, cât și Republica Moldova ori orice altă țară de pe mapamond.
Un final controlat de SUA și, prin extindere, de „axa binelui”, ar asigura fluența aprovizionării cu carburanți a marii economii mondiale, veghind protejarea rutelor maritime critice precum Strâmtoarea Hormuz și Canalul Suez. Iar evitarea șocurilor petroliere care pot destabiliza economiile occidentale și pot alimenta inflația globală ar conduce la o predictibilitate visată de către toți a prețurilor – arma care atacă direct și necruțător atât popoarele statelor implicate în conflict, cât și cele din expectativă, precum Republica Moldova.
Valeriu Saharneanu
