Creștinii ortodocși sărbătoresc astăzi Înălțarea Domnului sau Ispasul, una din cele mai importante sărbători religioase care amintește de ziua în care Iisus Hristos a urcat la cer. Denumirea populară a sărbătorii – Ispasul – vine din slavă și înseamnă Mântuitor.
Ispasul este sărbătorit în joia din a șasea săptămână după Paște, adică în a patruzecea zi după Înviere. Tradiţia creştină spune că 40 de zile după Înviere Iisus Hristos s-a aflat pe pământ printre apostoli, apoi s-a înălţat spre ceruri.
Pentru această zi gospodinele coc pască, vopsesc ouă şi le dau de pomană, crezând că sunt folosite de spiritele morţilor în timp înălţării lor spre cer. În unele localităţi, pomenile acestea se numesc Moşii de Ispas.
Ca și de Paşte, creştinii acordă o deosebită atenţie mesei ritualice din ziua de Ispas. Se mănâncă pască, se ciocnesc ouă și se salută cu sintagma: „Hristos s-a înălţat!”– „Adevărat s-a înălţat!”.
Se spune că „în ziua de Ispas să nu dai foc şi sare din casă”; foc – pentru ca tot anul vei avea gălăgie; sare nu se dă pentru a proteja mana vacilor.
Ca şi la alte sărbători de peste an, la Ispas oamenii observă semnele timpului. Se spune că, cum va fi timpul de Ispas aşa va fi toată vara. Abia în ziua de Ispas gospodinele culeg frunze de viță-de-vie pentru sarmale. Merg în câmp să vadă semănăturile şi dacă cioara nu se vede din grâu, roadă va fi mănoasă.
Rugăciunea pe care este bine să o rostește de Înălțarea Domnului
” Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Cel Ce, pogorându-Te din cer la cele de pe pământ ca om, ai înălţat, ca un Dumnezeu milostiv, firea noastră cea căzută, Cel Care apoi ai străbătut tăria cerului şi ne-ai unit pe noi cu Tatăl, la Tine cădem cu smerenie şi ne rugăm, Mântuitorule: trimite peste noi toţi Duhul Tău cel dătător de har, de lumină, de iubire şi de pace lăuntrică! Goneşte de la noi, ticăloşii, gândurile rele care ne tulbură, căci ştii, Cunoscătorule de inimi, cât de mare este războiul lăuntric la care suntem supuşi. Vindecă rănile noastre sufleteşti şi luminează ochii cugetelor noastre!
Tu ştii că însetează de Tine inimile noastre ca un pământ uscat! Aşadar, trimite harul Tău, Doamne, ca să ne sature foamea şi să ne adape setea, căci pe Tine Te dorim şi de Tine însetăm, Lumina Adevărului, Dătătorul mântuirii. Ajută-ne, Doamne, să ne trezim din somnul greu al păcatului şi să ne înălţăm cugetele şi simţirile noastre la cer, pentru a ne împărtăşi şi noi de bucuria veacului ce va să fie. Amin!
