Ion și Raisa Afanas s-au căsătorit acum 51 de ani, au jucat nunta la Hristici într-o zi de mai. A plouat în ziua nunții, dar nici mirii și nici nuntașii nu erau mâhniți, deoarece, după mai multe zile de secetă, părea că Domnul le binecuvântase căsătoria cu o ploaie caldă și liniștită. Se spune că o ploaie la nuntă este un semn că căsnicia va fi trainică. Așa cum un nod care este umed este mai greu de desfăcut, tot așa spun bătrânii că, atunci când tinerii își unesc destinele într-o zi cu ploaie, fac un „nod” și căsătoria va fi mai greu de „desfăcut” și mai rezistentă la încercările timpului.
„Anul trecut am împlinit 50 de ani de când suntem împreună. Un eveniment foarte frumos în viața noastră. Știți, au fost zile grele și bune, de tot felul. Nu ne-am dat bătuți soartei, am mers înainte. Eu trăiam în satul Hristici, satul nostru era vecin cu satul Baxani. În 1973, m-am dus la o mătușă de-a mea la hram. Acolo se făceau jocuri, acum se spune discotecă, dar atunci se spunea bal. Am văzut o fetișcană, am luat-o la dans, ne-am cunoscut. După aceea i-am propus să ne întâlnim. Ea lucra la uzina unde se preparau fieruri de călcat, eu lucram șofer. Ei îi plăcea de mine, mie îmi plăcea de ea și ne-am căsătorit…”, ne-a povestit domnul Ion Afanas.
„Am născut două fete, de prima eram tare bucuroasă, dar al doilea copil mă gândeam că va fi băiat. Dar, așa ne-a fost norocul, că trebuia două fete să fie. Nu îmi pare rău deloc. Am fete bune, la nevoie mă ajută, am cu cine vorbi, am cu cine mă sfătui… Acum am trei nepoți. Doi nepoți și o nepoțică pe care îi iubesc enorm de mult…”, a adăugat doamna Raisa Afanas.
„Ce-aș face dacă m-aș întoarce cu vreo 50 de ani în urmă? Aș vrea să fiu tânăr… Să fiu tânăr așa cum am fost… Să o încep de la început și să fie și ei toți tineri… Mai ales soția mea, ca să fim doi tineri adevărați…”, a mai spus domnul Ion Afanas.