Războiul ruso-ucrainean durează prea mult. Cu cât războiul durează mai mult, cu atât crește riscul ca și alte țări să fie atrase direct în conflict. În special cele din vecinătatea conflictului. Riscul ca Republica Moldova să fie cuprinsă în vârtejul războiului este mare. Acest risc este speculat în special de propaganda rusească în speranța ca ea să izbutească inocularea în rândurile populației noastre a sindromului georgian, când masele sunt gata să abandoneze integrarea europeană și să accepte orice regim autoritar fiind speriată de atrocitățile războiului din Ucraina.
În Republica Moldova, efectul acestui tip de propagandă este mare, dar nu între-atât ca să provoace repetarea de facto a experienței georgiene nefaste. Și asta pentru că: 1. În Republica Moldova, spre deosebire de Georgia, există o guvernare politică proeuropeană cu mare putere de tracțiune pe această direcție geopolitică și 2. Uniunea Europeană și România sunt factori profund implicați în așezarea Republicii Moldova pe un ecartament european securizat și stabil.
Cu toate acestea, ceasul istoric ne pune în mijlocul a două fronturi geopolitice diametral opuse ca sistem și comportament. Unul din aceste fronturi se îndreaptă în direcția noastră, fără să fie dorit și chemat, împroșcând moarte între oameni și transformând în ruine casele lor. Al doilea este un front în care ne vom simți la adăpost și în aliniamentele căruia ne dorim integrați. Este frontul în care se află frații noștri, prietenii noștri și în spatele căruia domnește pacea și buna împăcare între oameni.
Cele două fronturi – unul al morții și dezastrului și altul al vieții și armoniei – se îndreaptă înspre noi, fiecare dintre ele urmărindu-și scopurile și obiectivele. Implicit, destinul nostru depinde de faptul care dintre ele ne va trece fruntariile primul
Frontul morții și al dezastrului
Influenta revistă britanică Financial Times menționează luni, 30 iunie, că una din țintele de principale ale campaniei de vară a Federației Ruse în Ucraina este capturarea Odesei. Situația la zi de pe front confirmă evaluarea. Forțele agresoare ale invadatorilor ruși bombardează zilnic acest oraș portuar ucrainean de la Marea Neagră. Frecvența atacurilor cu rachete balistice, de croazieră și cu drone, ațintite cu predilecție asupra sectorului rezidențial cu scopul de a panica populația civilă, indică existența unui plan prioritar al comandamentului rus de înaintare pe această direcție strategică din sudul Ucrainei. După eșecul din martie 2022, când forțele lui Putin au ratat izolarea Odesei, fiind oprite să înainteze pe linia Herson-Micolaiv-Tiraspol, planurile lor s-au schimbat în anumite detalii, nu și în ceea ce privește obiectivul principal. Acesta fiind capturarea orașului-port Odesa, ieșirea la gurile Dunării și transformarea a ceea ce va rămâne din Ucraina într-un stat continental, fără acces la porturile ei de la Marea Azov și Marea Neagră.
Asta nu e tot. Dezvoltat până aici, planul ucrainean al Kremlinului își va căpăta dintr-o dată o altă alură. Joncțiunea terestră directă cu regimul de la Tiraspol va crea premisa formulării unui bilanț victorios al acestei etape a războiului rusesc de expansiune. Ajuns la Nistru, la Marea Neagră pe întreg litoralul de sud al Ucrainei și la Dunăre, Kremlinul va putea declara îndeplinite obiectivele majore ale „operațiunii militare speciale” și justifica uriașele pierderi de război, umane și materiale. Propaganda rusă va elogia succesul lui Putin care a reanexat la Rusia Crimeea și a alipit la ea alte „noi teritorii”, inclusiv orașul și regiunea Odesa, a transformat Marea Azov și Marea Neagră în lacuri rusești, a ieșit la granița cu România și cu Republica Moldova. Ca să nu stârnească revolte inutile și pe viitor, Kremlinul va recunoaște legitimitatea referendumurilor de alipire la Rusia a Transnistriei, organizate cândva de regimul ei de ocupație de la Tiraspol și va include și acest teritoriu în componența noului imperiu putinist. Văzându-se cu tancurile la Odesa, la Dunăre și la Nistru, până aproape de Soroca pe malul de vizavi, precum și pe malul de dincoace, la Tighina, până aproape de Anenii Noi, Putin va deveni dintr-o dată cel mai mare luptător pentru pace de pe pământ. Inițiativele lui vor curge în torent nestăvilit atât de pe amvoanele Organizației Națiunilor Unite, cât, și mai ales, din receptorul telefonului lui direct cu Trump, care, auzindu-i ditirambii, îl va acoperi cu laude pe călăul de la Kremlin pentru „ascultarea” de a face în sfârșit pace și de a pune capăt războiului, ce i-a închinat-o.
După cum se arată lumii prin atitudinea sa indecent-ambiguă față agresiunea rusească în Ucraina, Trump nu va ține cont de prețul păcii propuse de Putin și nici de perspectivele dezastruoase ale unui asemenea deznodământ oribil. Iar perspectiva este că următoarea jertfă imediată a expansiunii lui Putin va deveni Republica Moldova. Atacurile zilnice asupra Odesei omoară cetățenii ai Ucrainei, dar urmăresc să-i bage în sperieți și pe cei din Republica Moldova înainte de alegerile parlamentare din toamnă. Putin insistă să ia Odesa și să ajungă la Tiraspol până la 28 septembrie, data acestor alegeri. Iar dacă incursiunea militară nu reușește în această fază de război, implicarea în alegeri se va face pe cale hibridă în forma cea mai diversă și mai invazivă cu putință.
Luarea Chișinăului cu puterea coloanei a cincea rusești implantată în teritoriu și a măsurilor sale subversive active ar fi o lovitură puternică dată nu doar Republicii Moldova. În virtutea evenimentelor ce au loc în spațiul geopolitic al Mării Negre, impactul ar avea repercusiuni dezastruoase asupra României și Uniunii Europene în întregime. La summitul NATO de la Haga din 24-25 iunie curent, starea de lucruri s-a discutat în mod special la inițiativa României. Unul dintre cele patru puncte ale declarației finale a summitului a inclus și „importanța alegerilor parlamentare din Republica Moldova, programate pentru 28 septembrie”. Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a fost întrebat despre Moldova și alegerile parlamentare programate în septembrie, la care a răspuns că „a fost activ” în sprijinul Republicii Moldova în calitatea sa anterioară din Olanda și că acest sprijin „continuă la NATO”. El a adăugat că România a subliniat necesitatea ca Moldova „să se poată apăra cât mai mult posibil împotriva amenințărilor hibride”.
Frontul păcii și al armoniei europene
Acest front este deja în fruntariile Republicii Moldova încă din 2022. Candidată la integrarea europeană, Republica Moldova a făcut în trei ani pași enormi către acest obiectiv. Războiul declanșat de Rusia și comportamentul ei sălbatic în raport cu popoarele învecinate din această parte a Europei a accelerat întreaga procedură de integrare. Integrarea fiind sinonimă cu salvarea de la moarte. Până când însă toate procedurile de aderare nu s-au încheiat, pericolul anulării întregului efort este real și persistă atâta timp cât frontul din est, cel al morții și al dezastrului nu este oprit și desființat, iar organizatorii și promotorii lui nu sunt trași la răspundere penală pentru crime împotriva umanității.
Uniunea Europeană joacă un rol activ în Republica Moldova și demonstrează că lupta ei pentru salvarea popoarelor Europei de Est de autocrația rusească nu este una pasivă ca altă dată. Asta vrea să spună și organizarea la 4 iulie curent la Chișinău a primului summit UE-Republica la care va participa conducerea celor mai importante instituții ale acestei comunități. UE va reafirma angajamentul față de parcursul european al Republicii Moldova, consolidând accesul la fonduri și susținere pentru reforme esențiale. Se așteaptă deschiderea efectivă a primelor capitole privind valorile fundamentale în cadrul negocierilor de aderare, confirmând progresul făcut recent . UE va susține într-un mod mai vizibil și mai structurat implementarea planului de investiții de 1,9 mld. de euro destinat modernizării infrastructurii, energiei, digitalizării și dezvoltării regionale. Vor fi discutate răspunsurile comune la amenințările hibride (dezinformare, atacuri cibernetice, presiuni energetice) generate de Rusia. Spre deosebire de precedentele evenimente (ex. summit EP‑Bulboaca 2023), la Chișinău vor participa președinții Comisiei și Consiliului European, nu doar reprezentanți ai Comisiei, ceea ce subliniază statutul excepțional al summitului. Summitul va transmite un semnal puternic de sprijin european pentru suveranitatea și independența Moldovei, în contextul agresiunii rusești regionale. Astfel, frontul european al vieții și armoniei umane se vrea acasă în Republica Moldova și Uniunea Europeană este hotărâtă să lupte cu toate puterile și competențele pentru acest deziderat al nostru.
Republica Moldova – zonă tampon sau avanpost al UE?
Republica Moldova se vrea desigur un avanpost al Uniunii Europene în această regiune. Ea joacă deci un rol geopolitic tot mai central în regiunea dintre Uniunea Europeană și Federația Rusă, devenind un punct de coliziune între două modele de civilizație: democrația europeană și autoritarismul rusesc. Acest rol este determinat de poziția geografică, vulnerabilitățile structurale, dar și de noua orientare strategică a Chișinăului, care e de dorit să se mențină și după 28 septembrie.
Republica Moldova este, în 2025, mai mult decât o țară mică la periferia Europei. Este un teren de confruntare geopolitică, un simbol al unei lumi în schimbare. Felul în care R. Moldova își gestionează drumul european va influența nu doar viitorul său, ci și echilibrul strategic dintre Rusia și Occident într-un spațiu critic pentru pacea și stabilitatea continentului.
Valeriu Saharneanu
