Părăsirea locului natal pentru a-ți construi o nouă viață într-o țară străină este o decizie plină de provocări și incertitudini. Pentru mulți, această călătorie înseamnă nu doar adaptarea la o nouă cultură, ci și găsirea unui echilibru între tradițiile și valorile de acasă și realitățile unui nou mediu.
Aceasta este și povestea Dorinei Mihalcean, o tânără din Soroca care a ales să își croiască drumul în capitala Austriei, Viena. Cu curajul de a păși în necunoscut și dorul de Moldova în suflet, Dorina ne împărtășește experiențele și lecțiile sale de viață trăite între două lumi.
„Nu mi-am imaginat vreodată că voi ajunge să trăiesc în Viena. Totul a fost un salt în necunoscut. Am plecat singură, fără să cunosc bine limba germană, fără să înțeleg cum funcționează societatea și, mai ales, fără să știu ce fel de oameni voi întâlni. Aveam impresia că toți sunt ca noi, moldovenii – calzi și deschiși, dar m-am lovit de o realitate diferită. Credeam că va fi ușor să „cuceresc” Viena, dar oamenii de aici sunt mai reci și mai distanți decât mi-am imaginat. Mi-a dat dureri de cap să înțeleg cum funcționează relațiile interumane aici.”
Deși a simțit din plin diferențele culturale, Dorina a înțeles repede că pentru a reuși într-o țară străină, trebuie să se adapteze. „Când vii într-o țară străină, cred că este responsabilitatea ta să înveți limba și să accepți cultura. Pentru mine a fost relativ ușor să învăț limba germană și să mă obișnuiesc cu tradițiile lor. Cu toate acestea, încă mă surprind unele aspecte ale vieții aici, cum ar fi libertatea lor extremă, pe care o găsesc uneori greu de înțeles.”
Însă, deși s-a adaptat la viața din Viena, Dorina mărturisește că dorul de casă nu a dispărut niciodată. „Pentru mine, Viena nu va fi niciodată „acasă”, chiar dacă sunt stabilită aici. „Acasă” pentru mine va rămâne mereu în Moldova, în locurile unde am crescut și unde mi-am petrecut copilăria.” Dorina vorbește cu căldură despre Moldova, despre oamenii de acolo și despre ospitalitatea care definește cultura moldovenească. „Ce-mi lipsește cel mai mult? Oamenii. Noi, moldovenii, suntem mult mai calzi, mai primitori. Îmi este dor de acea conexiune umană autentică, de deschiderea și bunătatea oamenilor noștri.”
Sărbătorile petrecute în Moldova au o semnificație specială pentru Dorina. „Sărbătorile petrecute în Republica Moldova au fost cele mai frumoase și dragi, pentru că au fost petrecute cu familia. Aici, în Viena, tradițiile noastre nu coincid cu cele austriece, iar asta mă face să simt și mai acut dorul de acasă.” Deși are mulți prieteni moldoveni în Viena și colegi de muncă din diverse naționalități, legătura cu tradițiile moldovenești rămâne puternică. „Nu am avut încă ocazia să împărtășesc în detaliu tradițiile noastre cu cei de aici, dar le povestesc colegilor despre sărbătorile de iarnă și Paște, iar ei sunt mereu curioși să afle mai multe despre cultura noastră.”
Viața în Viena, cu toate frumusețile ei, vine și cu numeroase provocări. „Viena este un oraș scump și, de multe ori, simt că oamenii nu sunt atât de primitori. Cea mai mare provocare pentru mine a fost, fără îndoială, faptul că am venit aici singură. Adaptarea a fost dificilă, iar viața de zi cu zi poate deveni foarte stresantă.”
Deși se bucură de avantajele vieții dintr-un oraș european, Dorina simte lipsa unora dintre lucrurile esențiale din Moldova – mai ales mâncarea. „Mi-e dor de mâncarea tradițională de acasă. Dacă s-ar deschide câteva restaurante moldovenești aici, ar fi perfect. Ar fi un mod de a ne aduce o mică parte din Moldova aici, de a ne bucura de gusturile și aromele care ne amintesc de casă.”
Un aspect care o impresionează la viața din Viena este atenția pe care localnicii o acordă activităților fizice. „Aici, sportul este foarte important. Dimineața, oriunde te uiți, vezi oameni care aleargă, fac exerciții la bară, merg la sală sau se implică în alte activități sportive. Sunt foarte activi și încurajează un stil de viață sănătos, ceea ce îmi place.”
Cu toate acestea, Dorina remarcă faptul că viața din Viena este mult mai agitată decât cea din Moldova. „Viața aici este mult mai stresantă, mai ales când ești departe de familie și prieteni. Simt că trăiesc într-un ritm mai alert și uneori obositor.”
Cu trecerea timpului, dorul de casă nu a dispărut, ba dimpotrivă, s-a accentuat. „Dorul de casă crește cu fiecare zi. Indiferent cum ar fi Moldova – mică sau mare, bogată sau săracă – ea este țara mea. Acolo îmi sunt toate amintirile din copilărie, părinții, prietenii. Și, deși sunt stabilită în Viena, Moldova va rămâne mereu locul unde mă simt cu adevărat acasă.”
Dorina compară viața într-o țară străină cu un măr frumos pe dinafară, dar ale cărui provocări sunt greu de prevăzut. „Viața într-o țară nouă este ca un măr – frumoasă la exterior, dar nu știi niciodată ce găsești în interior. Te poate surprinde în multe feluri, uneori plăcut, alteori nu.”
