Deportații soroceni – represați în 1941, ignorați și în 2022. Până când?

0
201
schiță realizată de arhitectul Ion Golovatîi

Astăzi comemorăm primul val de deportări din 12-13 iunie 1941, când mii de familii de basarabeni au fost trimise forțat în exil politic, iar unica lor vină a fost doar că, fiind gospodari și intelectuali, erau împotriva ocupației sovietice. Nici județul Soroca nu a fost o excepție, iar cei denunțați ca “dușmani ai poporului” au fost duși în plină noapte spre gările feroviare din regiune.

De ani buni se vorbește în Soroca despre edificarea unui complex memorial ce ar aminti de acele file negre din istoria noastră. Dar de la vorbă la fapte așa și nu se mai trece. Ba nu sunt bani, ba coloratura politică a autorităților locale nu este favorabilă și tot așa se mai găsesc multe pricini.

Valentina Leșan, președinta Asociației Obștești „Supraviețuitorii Represiunilor Politice” din Soroca, zice că deportații au tot bătut la ușile autorităților, dar așa și nu sunt auziți. „Eu de vreo două ori am dorit să merg la audiență la domnul Veaceslav Rusnac, ba era pandemie ba altceva, am fost totuși recent la el. Am scris cerere, în fiecare an venim cu demersul ca să ne aloce finanțe pentru monument la adoptarea bugetului. Nu am primit răspuns. Am trimis iarăși cerere și așteptăm. Conducerea aceasta nu prea vrea să ne susțină, de când sunt la putere nu ne-a chemat niciodată, nu au venit nici cu un ajutor și nici nu au făcut nimic pentru susținerea instalării monumentului. Este decizia Consiliului Raional, de pe timpul domnului Muntean și atât. Noi atunci am fost împotriva acelui loc, în dos la Palatul de Cultură, am dorit în alt loc, am venit și cu propuneri, dar nimic. Luni vrem să mergem iară la o întrunire cu autoritățile locale”.

La rândul său Veaceslav Rusnac, președintele raionului Soroca, afirmă că autoritățile vor contribui la edificarea monumentului, dar nu-l pot realiza integral din bugetul raional. „Din câte cunosc, le-a fost alocat terenul pentru monument, alături de cel al victimelor catastrofei de la Centralei Atomo-Electrice Cernobîl. Și mai departe nu a fost făcută nici o acțiune. Eu am demersul de la doamna Valentina Leșan, și dacă ne vom încadra legal, este clar că vom contribui și acolo, la fel cum am contribuit și la celelalte. Numai dacă avem posibilitate legală, la fel cum am făcut la Monumentul victimelor din Cernobîl. Nu pot să-mi asum responsabilitatea să facem singuri monumentul, dar de ajutat o vom face atât cât ne va permite cadrul legal, o să discutăm și vom examina demersul”.

Amintim că prin 2016 se vorbea despre crearea unui memorial la intrarea în municipiul Soroca (intersecţia străzilor Independenţei şi cheiul Nistrului — n.a.), dar la fapte așa și nu s-a trecut.

schiță realizată de arhitectul Ion Golovatîi

Consiliul raional a elaborat și o schiță de proiect, unde se propunea ca acest complex memorial să fie alcătuit dintr-o piatră comemorativă din granit cu înălțimea de peste 2 metri, în spatele căreia va fi o cruce neagră din metal de două ori mai mare. În fața complexului era planificat un mic scuar, iar de acolo până la monumentul ridicat pe o movilă urmau să fie instalate șinele unei căi ferate. În etapa a doua, pe marginea șinelor se propunea să fie adăugate pietre pe care vor fi sculptate numele celor deportați din Soroca. Zona aleasă are și o încărcătură simbolică, fiind nu doar intrarea în oraș, dar și locul de unde se crede că mașinile cu deportați porneau spre gările feroviare.

La ședința din 19 mai 2016 decizia cu privire la edificarea monumentului Victimelor Represiunilor Politice, a fost ignorată de consilierii orășenești, aleșii locali i-au alocat cu tot cu procedura de vot “tocmai” 23 de secunde, iar rezultatul a fost previzibil — pentru au fost 6 consilieri, împotrivă — 4, 12 s-au abținut de la vot, iar unul nu a votat. 

Ulterior, prin 2018 Consiliul Raional Soroca a luat decizia de a ridica un monument în amintirea deportaților în preajma Complexului Eroilor, lângă Palatul de Cultură. A fost făcută și schița acestuia, dar de atunci s-a tot bătut pasul pe loc. 

CITIȚI ȘI

Valentina Leșan din Soroca: Mărturii dureroase din deportările sovietice / VIDEO

Ludmila Gluşchevici: „În timpul deportărilor ne-am pierdut demnitatea de oameni”

Nadejda Smirnov: “Noi nicidecum nu am fost eliberați, cum ni se zicea, dar ocupați. Totul a fost o minciună”

Deportările, rană care doare și după multe decenii

Virginia Prepeliță: “În primul rând, sovieticii se străduiau să nimicească oamenii care judecau și cugetau”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.