Chiar dacă moda încearcă să ne îmbrace cam pe toți la fel, femeile din Hristici rămân legate de tradiție și păstrează un sentiment profund de respect și admirație pentru basmalele lor. Recent, gospodinele din sat s-au adunat la bibliotecă pentru a-și expune la vedere basmalele, mai vechi și mai noi, dar fiecare cu o istorie aparte. Unele dintre acestea, moștenite de la străbunici, altele mai noi, dar absolut toate păstrează povești de familie, fie că e vorba de nunți, botezuri sau înmormântări.
”Broboada este podoaba cea mai de vază a unei femei. Ea, ne vorbește despre statutul femeii. De fapt, la noi la Hristici, pe timpuri, pe vremurile geroase, se purtau baticuri și deasupra la palton și la batic se purtau șalurile. Acest șal, este de la bunica mea, mama mea pe timpuri l-a purtat. Este ca o perlă, țin foarte mult la acest șal și îl păstrez, ca să-l arăt și la nepoții noștri. Confecționat din lână, îi foarte greu îi și călduros, povestește dna Iulia Cuțescu.
„Această basmă de pe cap este dăruită de mama mea, sunt vreo 40 de ani și a fost dăruită mie și surorii mele. O păstrez pentru că mama nu este acum în viață și îmi place. Acest șal este croșetat și dăruit de fiica mea. Atunci când a fost croșetat, ea mi l-a pus pe spate și a spus – în zilele friguroase de iarnă să pun să mă încălzesc cu el si să-mi amintesc de ea, îmi este foarte scump”, ne spune Ludmila Pârțachi.
„Basmaua ne aduce așa momente când noi trebuie să respectăm vorbele mâcilor noastre din trecut. Eu personal, câte observații am primit din cauza asta că mă ducem la fântână fără basma. Stăpâna observație îmi făcea, du-te acasă. Dacă nu, ap îți aduc eu de la mine basma. Și am crescut și eu, și-am înțeles lucrurile acestea cam târziu”, povestește Maria Caldare.