În apropierea fiecărei runde de alegeri, vedem din nou și din nou aceleași imagini: politicieni care își fac cruce demonstrativ, participă la slujbe speciale, donează icoane, aprind lumânări și își leagă numele de Biserica Ortodoxă. Pentru unii, pare o dovadă de credință. Pentru alții, o simplă strategie electorală. Dar cât este credință sinceră și cât este manipulare? Și ce riscuri aduce această practică?
1. Credința nu trebuie folosită ca instrument politic
Ortodoxia, ca religie majoritară în Republica Moldova, este pentru mulți oameni un reper spiritual profund. Tocmai de aceea, folosirea simbolurilor religioase în scopuri electorale este o formă de profanare morală. Biserica este un loc al rugăciunii, nu o tribună pentru promisiuni politice. A folosi imaginea preoților sau a lăcașelor sfinte pentru a atrage voturi înseamnă a transforma credința într-un instrument de marketing electoral.
2. Este ilegal: legislația interzice implicarea cultelor religioase în campanii electorale
Codul Electoral al Republicii Moldova și Legea cultelor religioase interzic explicit folosirea imaginii bisericii sau implicarea directă a slujitorilor religioși în campanii electorale. Astfel de acțiuni sunt considerate propagandă ilegală. Deși uneori aceste fapte nu sunt sancționate, ele compromit neutralitatea instituției religioase și încalcă principiile democratice ale separării dintre stat și biserică.
3. Riscul manipulării emoționale
Mulți alegători au încredere în preoți și în biserică, poate mai mult decât în orice altă instituție. Când un politician se afișează alături de un slujitor al bisericii sau folosește un discurs religios pentru a convinge, el profită de această încredere. Este o formă subtilă de manipulare emoțională – nu mai contează programul electoral sau faptele reale, ci doar aparența de „credincios”. Asta slăbește calitatea democrației.
4. Păcat și responsabilitate spirituală
Din punct de vedere creștin, folosirea credinței pentru obținerea unui avantaj politic este un păcat grav. Este o formă de ipocrizie – una dintre cele mai criticate atitudini în Evanghelie. Preoții care acceptă să susțină un partid sau un candidat comit, la rândul lor, o abatere de la misiunea lor spirituală. Credința ar trebui să unească, nu să dezbine sau să manipuleze.
5. Se distruge încrederea în Biserică
Când oamenii văd că Biserica „ține cu un partid”, apare neîncrederea, dezamăgirea și chiar respingerea religiei. Mulți credincioși nu înțeleg de ce un preot binecuvântează candidați corupți sau susține politicieni care mint. Astfel, se erodează autoritatea morală a Bisericii în societate – și asta nu poate fi în folosul nimănui.
Biserica Ortodoxă este un pilon spiritual, nu o armă electorală. Credința ar trebui să rămână în afara jocurilor de putere. O democrație matură se bazează pe argumente, programe și fapte – nu pe afișe cu icoane sau cruci purtate ostentativ în campanie. Votul este un drept, nu o binecuvântare. Iar politicienii care se folosesc de Biserică arată, de fapt, că nu au nimic altceva de oferit.
