Durerile de spate, de gât, tendinitele sau sindromul de tunel carpian nu sunt simple neplăceri trecătoare, ci afecțiuni musculo-scheletice (AMS) care reprezintă cea mai frecventă problemă de sănătate profesională în România și în întreaga Europă. Deși pot apărea atât la muncitorii din domenii solicitante fizic, cât și la angajații de birou, aceste tulburări nu sunt un efect inevitabil al activității profesionale. În cele mai multe cazuri, AMS-urile sunt rezultatul unui dezechilibru între cerințele postului de lucru și capacitățile fizice ale angajatului, dezechilibru ce poate fi corectat prin măsuri ergonomice și organizatorice adecvate.
Afecțiunile musculo-scheletice nu apar, de regulă, dintr-un singur motiv, ci sunt consecința unei combinații de factori de risc. Printre cauzele fizice se numără manipularea manuală a maselor – ridicarea, transportul, împingerea sau tragerea greutăților, mai ales atunci când aceste mișcări se fac incorect sau repetitiv. Posturile forțate sau statice, cum ar fi menținerea unei poziții aplecate sau șezând ore în șir, suprasolicită mușchii și articulațiile. De asemenea, mișcările repetitive, cum ar fi cele de pe liniile de asamblare, și expunerea la vibrații mecanice, de exemplu în cazul folosirii utilajelor industriale sau al conducerii vehiculelor pe teren accidentat, cresc semnificativ riscul de apariție a acestor tulburări.
Pe lângă factorii fizici, există și cauze organizaționale și psihosociale, adesea neglijate. Ritmul de muncă alert, lipsa de autonomie în stabilirea pauzelor și stresul constant pot contribui la apariția tensiunii musculare cronice. Când angajații nu au posibilitatea să își varieze sarcinile sau să își regleze ritmul de lucru, oboseala se acumulează, iar corpul devine mult mai vulnerabil la leziuni. Astfel, mediul de lucru și modul în care sunt planificate activitățile pot fi la fel de dăunătoare ca manipularea fizică intensă.
Obligațiile legale ale angajatorilor și principiile ergonomiei
Ergonomia se bazează pe ideea fundamentală de a adapta munca la om, nu omul la muncă. Acest principiu este prevăzut de Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, care obligă angajatorii să identifice și să reducă riscurile ergonomice. Alte acte normative, precum HG nr. 1048/2006 privind manipularea manuală a maselor, HG nr. 1028/2006 referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare și HG nr. 1876/2005 privind expunerea la vibrații mecanice, stabilesc cerințe clare pe care companiile trebuie să le respecte.
Evaluarea riscurilor ergonomice este primul pas obligatoriu. Aceasta implică observarea directă a activităților, discuții cu angajații – cei mai buni cunoscători ai sarcinilor lor – și utilizarea unor metode standardizate de analiză. Rezultatele trebuie urmate de reproiectarea posturilor de muncă și a sarcinilor astfel încât riscurile să fie eliminate sau, dacă acest lucru nu este posibil, reduse la minimum.
Măsuri practice pentru prevenirea și reducerea riscurilor
Prevenirea afecțiunilor musculo-scheletice nu se rezumă la simple instrucțiuni despre cum să ridici corect greutățile. Cea mai eficientă strategie pornește de la reproiectarea activităților și utilizarea tehnologiei. Automatizarea anumitor sarcini, introducerea echipamentelor mecanizate pentru ridicare, mesele și scaunele reglabile, precum și uneltele cu design ergonomic pot elimina multe dintre sursele de risc.
Pe lângă soluțiile tehnice, măsurile organizatorice joacă un rol esențial. Alternarea sarcinilor pentru a evita suprasolicitarea aceleași grupe musculare, programarea de pauze scurte și frecvente și instruirea angajaților cu privire la posturi corecte și folosirea echipamentelor sunt pași obligatorii. Astfel, se creează un mediu de lucru în care sănătatea este prioritară, iar productivitatea nu este sacrificată.
Investiția în ergonomie aduce beneficii directe și pe termen lung. Costurile generate de absenteism, concedii medicale și scăderea productivității sunt mult mai mari decât cheltuielile pentru evaluare și îmbunătățire. În plus, un mediu de lucru sigur și confortabil contribuie la fidelizarea angajaților și la construirea unei echipe stabile.
În concluzie, afecțiunile musculo-scheletice pot fi prevenite printr-o abordare integrată care îmbină responsabilitatea legală a angajatorilor cu măsuri practice de organizare și design ergonomic. Protejarea sănătății angajaților nu este doar o obligație, ci o investiție strategică în eficiența și sustenabilitatea oricărei companii.
