Tableta de vineri
Nu au dovedit cei peste 400 de participanți la Conferința „Raportul de Extindere 2025: progrese și priorități de viitor ale Republicii Moldova”, să ajungă pe la casele lor și să asimileze la rece argumentele aduse de reprezentanți ai Guvernului, ai sectorului de afaceri, societății civile, mediului academic și parteneri internaționali, precum că suntem pe calea cea dreaptă și că drumul spre Uniunea Europeană ar putea fi fără ghimpi, hop și polonicele cu dohot, care chiar nu erau „obligatorii” în condițiile când încă mai suntem sub influenta rezultatelor alegerilor din 28 septembrie.
Or, sunt convins că majoritatea dintre noi, acei care au răsuflat ușor după istoricul scrutin a primit ca un balsam pe suflete declarațiile făcute de comisarul european pentru extindere, Marta Kos, în cadrul acelei conferințe – „Mă bucur să fiu la Chişinău pentru a patra oară în acest an, alte state-candidate sunt geloase. Dar vă spun că sunteți foarte speciali în determinarea dumneavoastră de a deveni stat membru al UE, ceva special atunci când văd energia voastră și știți că spuneam, că sunteți cei mai buni elevi din clasa mea”, dar ca niște români sadea am făcut tot posibilul și imposibilul să ne turnăm singuri, fără implicarea în proces a opoziției în cap găleata cu zoi. De altfel, nu o găleată, dar…cel puțin două (la momentul când scriu această Tabletă, fiindcă până la publicarea ei ar putea să mai apară și alte surprize urâte).
În primul rând, a stârnit un val justificat de stupoare plecarea din funcție a șefului Serviciului de Pază și Protecție de Stat, Vasile Popa (despre adjunctul lui îmi permit să nu pun accentul, fiindcă pare o victimă colaterală). Zic „plecat”, dar nu „demis”, pentru că așa spune chiar dânsul – „Este decizia mea, este o decizie voluntară. Am plecat, asta e tot”. Nimic altceva – nici despre o implicare a doamnei președinte Maia Sandu (care, doar, a semnat cererea depusă de fostul ei bodyguard – general-maior al SPPS), nici despre implicarea unor colaboratori ai instituției pe care a condus-o în schema piramidală TUX Moldova. Adică, credeți ce doriți și un praz verde! Și dacă declarația lui Vasile Popa, fie aceasta și plină de enigme, seamănă cu un raport polițienesc clasic, soția acestuia, Zinaida Popa (membră marcantă a PAS-ului, consilieră municipală și, nu în ultimul rând, director general al Centrului Moldexpo) a fost mult mai „explicită” – „Așa se întâmplă că vine momentul în care nu mai trebuie să lupți cu răul. Și să urmărești cum răul se autodistruge. Asta este realitatea. Eu sunt recunoscătoare Domnului pentru tot. Sunt recunoscătoare soțului meu absolut pentru tot, care este un conducător excepțional. R. Moldova și Serviciul de Protecție și Pază o să viseze la un asemenea conducător. Singurul regret și tristețea mea este pentru viitorul Republicii Moldova, care este sumbru, în aceste condiții”. Nici mai mult, nici mai puțin, dar nu am știut că viitorul meu, al Dumneavoastră, al răului care se autodistruge (cine o fi acesta/aceasta?) și a Republicii Moldova, în general, se ține/ținea pe umerii unui om.
În al doilea rând, apocaliptică, din punct de vedere a perspectivelor noastre de aderare la Uniunea Europeană, poate fi considerată și declarația fostei ministre a sănătății, Ala Nemerenco, care ne avertizează că „Dacă Republica Moldova riscă să clacheze drumul european, este pentru că lupta cu corupția și interesele continuă să rămână mai mult o lozincă decât acțiuni serioase. Nănășismul, cumătrismul, verișorismul, nemurismul, amicismul, protecționismul, lipsa totală a meritocrației în ascensiunea profesională a multora, standardele duble, sunt drumul cel mai sigur pentru a prăvăli tot ce înseamnă dezvoltarea țării”. Și din nou aceleași caracteristici – culori sumbre, viitor incert, mama relelor, unicii salvatori… Vă imaginați cât balsam pe sufletele lui Chicu, Dodon, Novac, Bătrâncea și toți ceilalți! Or, ceea ce am auzit și citit în ultima vreme este c-am la fel de toxic și la fel periculos ca și cum a-i rupe harta României sau a trăi după principiul „după mine să vină și potopul”.
În acest context, renunțarea la mandatul de deputat a cinci deputați PAS seamănă mai mult cu o înțepătură de țânțar – mare brânză, au plecat unii, vor veni alții, dar… și acest exercițiu, perfect democratic și legal, ascunde ceva ce nu se vede cu ochiul liber – au, nu cumva PAS-ul a intrat în imPAS? Sau, poate exagerez și lucrurile sunt mai simple și mai prozaice și nu este cazul să facem din țânțar armăsar? Poate PAS-ul este într-un proces normal de autocurățire și să lăsăm lucrurile să meargă de la sine? Vorba ceea, au plecat, din partid sau din echipă, Olesea Stamate, Veronica Drăgălin, Andrei Spânu sau Vasile Popa și nu a dispărut soarele de pe cer. Cum n-ar fi și ce n-ar fi, dar cei de la guvernare ne sunt datori cu explicațiile de rigoare – ce se întâmplă cu adevărat și la ce să ne așteptăm mâine-poimâine? Numai că, cum n-a existat comunicare cu cetățenii/electoratul, așa și nu există… Iar cârcotașii și scenariștii de tot felul mai au o pâine de mâncat.
În fine, privesc cu atenție ce se întâmplă și pe frontul politic de la București și trebuie să recunosc că și cei de pe malul Dâmboviței nu sunt mai breji și mai îngăduitori cu oponenții politici – aceleași intrigi, aceleași reglări de conturi, aceiași ură necamuflată, aceiași incertitudine… La o adică, de ce la noi ar trebui să fie altfel, dacă suntem români și…punctum.
Și totuși, o diferență majoră există – Țara este în Uniunea Europeană și cale înapoi nu există, iar noi, basarabenii, încă urmează să ne urcăm în căruță după care alergăm de atâta amar de vreme.
