Paștele Blajinilor adună pe la vetrele strămoșești lumea împrăștiată prin lume. Iar lumea este atât de împrăștiată încât consăteni cu care am copilărit și am fost cândva buni amici ori rude mai îndepărtate ne putem vedea doar o dată pe an de Paștele Blajinilor, în cimitirele satelor natale, la mormintele înaintașilor comuni dispăruți. Schimbul de păreri, de impresii, de noutăți sunt cele mai auzite în acea zi după „Hristos a Înviat!” și „Dumnezeu să-i odihnească în pace…”
Anul acesta Blajinii au fost despărțiți de Paști de o furtună de zăpadă. La Chișinău și în zona de sud a RM au fost doborâți zeci de mii de copaci, alte mii au rămas fără coroanele de ramuri obișnuite. Firesc, la cimitire lumea a avut ce discuta. Calamitatea a impresionat atât prin cantitatea precipitațiilor sub formă de ninsoare umedă, cât și prin atemporalitate, dar mai ales prin urmările dezastruoase. Un sfârșit de aprilie cu zăpadă de aproape un metru nu se mai ține minte, deși s-a mai întâmplat să fulguiască și în alți ani. Așa că prima temă de discuții în grupurile formate ad-hoc de săteni și consăteni a fost furtuna, ca fenomen natural neobișnuit.
La Cuizăuca furtuna a fost de o intensitate mai mică. Nu s-au semnalat stricăciuni și nici copaci sau stâlpi doborâți nu au fost, ca, de altfel, în tot nordul Republicii Moldova. Aici, cât se poate de repede, consătenii mei au trecut la alt subiect decât cel legat de intemperie. Și care credeți că a fost subiectul care să fi mai impresionant mai tare decât o furtună abia trecută? Uninominalele!? Nu! Toți își dau seama că vârtejul propagandei în jurul lor nu este decât o furtună într-un pahar cu apă.
Cel mai șocant și mai vânturat eveniment este și, din câte m-am convins, a rămas, cel produs încă în toamnă și care s-a soldat cu suirea lui Dodon în fotoliul de Președinte. În jurul acestui subiect „furtunos” s-au și încrucișat mai multe discuții.
În cercul în care m-am pomeni, cei care NU l-au votat pe Dodon, dar din aceștia sunt majoritatea în Cuizăuca, nu au jelit epitete și nu au încetat să se „minuneze” de isprava urâtă a consătenilor care L-AU votat. Cum să votezi cu un individ care își urăște neamul, care face deschis jocul Moscovei, care îi asmuță pe găgăuzi contra moldovenilor, care vrea ca zona ocupată din stânga Nistrului să cuprindă și teritoriul din dreapta râului? Au mai greșit cuizăucenii cu votarea partidelor hoțomane, dar în ceea ce privește opțiunea geopolitică – nu se discută. Nu votează trădătorii de neam.
Ce s-a întâmplat de data aceasta? Explicația este crudă, dar simplă: așa cum Cuizăuca este condusă de un primar PD, iar conducerea raionului este pe mâna unui președinte (cuizăuceancă) PD, cam o treime dintre cuizăuceni au votat cu… Dodon. În felul acesta a fost realizată „blagorodnica” stratagemă a șefilor PD de a-l „retrage” din cursă pe Marian Lupu și de a o „susține” în ultimul tur pe Maia Sandu – au ordonat subalternilor să asigure în toate localitățile controlate de partidul lor o anumită cotă de voturi lui Dodon. Fără o atare „pregătire” Dodon nu lua în Cuizăuca nici cinci voturi. În aceiași manieră s-a lucrat la scară raională, apoi la cea republicană.
-Suntem niște prăpădiți în țara asta dată dracului. Cred că ni s-au întors strămoșii în mormânt de necazul nostru,- a oftat careva cu privirea înfiptă în țărâna umedă. De pedeapsă pentru noi a fost vifornița asta de gheață. Ei, moșii și strămoșii, ne-au trimis-o. Poate ne mai dezmeticim. Sat de răzeși se cheamă, da”, iaca, se găsesc că votează trădătorii.
-I-a lăsați oameni buni, nu sunt vinovați numai ai noștri că Dodon a ajuns președinte, a intervenit un cuizăucean din Rezina. La cum s-au aranjat lucrurile, ajungea acolo și fără ei. Dar ca lucrurile să fie aranjate s-o lucrat cam cum o lucrat vifornița asta blestemată – de-a valma, pe neașteptate, cu totul nelalocul ei.
Cunoașteți, – la noi la Rezina au votat mulți oameni aduși de peste Nistru, din Râbnița și din alte localități. Au venit cu autobuse organizate de cineva de la Chișinău și, precis – nu au venit pe gratis: li s-a plătit de fiecare nas. Au arătat la televizor (nu la toate) îmbulzeala care au făcut-o oamenii ceea la secțiile de votare din Rezina, dar și în orașele și satele de mai jos pe Nistru. Asta s-o arătat ceea ce s-o văzut la suprafață. De bună seamă, însă, autobuse au fost mult mai multe și ele nu s-au oprit doar la Rezina. Cele mai multe au mers mai departe. Au ținut calea către Șoldănești, Florești, Bălți, au ajuns chiar și la Ungheni. La Râbnița cei care au votat acolo se laudă cu asta.
Dacă s-o trecut în coloane pe aici, nu este greu să ne închipuim că la fel s-o trecut și dinspre Tiraspol, Bender, Slobozia către Anenii-Noi, Chișinău, Comrat, Căușeni, dar poate și Cahul, Leova; dinspre Camenca – spre Florești, Soroca, poate și mai departe? Câți? – numai ei, cei cu organizarea, cunosc. Nouă ni s-a spus că au fost 16 mii de votanți de peste Nistru, dar cred că cifra trebuie înmulțită cel puțin cu 5. Pun mâna-n foc că nu erau duși să voteze cu Maia Sandu. Iaca cine l-o făcut pe Dodon președinte, fraților. Nu puteau s-o facă cei puțini dintre rătăciții noștri de ciuzăucenii, fie ei rudele primarului și a președintei de raion ori chiar primarul și președinta de raion în persoană.
-Adevărat spui, – veni cu o replică un cuizăucean din Orhei, – nu puteau, dar nici cei de peste Nistru, cu găgăuzii dimpreună care țin cu rușii și nici rușii din Chișinău, Bălți și de peste tot din prăpădita asta de țară care țin cu Putin, nu puteau să facă un trădător Președinte de țară fără voturile ce au picat mai puțin din Cuizăuca și mult mai mult din Rezina. Trădarea nu este mică ori mare. Trădarea este trădare. În afacerea asta murdară contează rezultatul. Iuda l-o trădat pe Hristos cu un nevinovat de sărut și ce folos că pe urmă s-o spânzurat de mustrare de conștiință.
– Grele vorbe, spuneți, fraților, dar cu dreptate, – încheie „dezbaterile” un cuizăucean din Cuizăuca. Noi nici măcar nu ne mustrăm în conștiința noastră pentru cele făcute. Așteptăm ca proștii să ni se spună pe cine sărutăm la următoarea ridicare pe cruce. Nu vedeți cu câtă râvnă lucrează fabrica de cuie a uninominalelor care nu sunt altceva decât o condamnare la o altă răstignire? Fariseii de azi de la Chișinău și slugile lor din teritoriu nu sunt mai curați cu fapta și cu gândul ca cei de pe vremea Mântuitorului.
Dar, haideți mai bine să luăm câte o înghițitură de vin în amintirea părinților și străbunilor noștri duși în lumea celor drepți. Dumnezeu să-i ierte că au fost buni, harnici, cu judecată de acasă și cu multă demnitate.
Valeriu Saharneanu
