În seara târzie a duminicii ce a precedat data de 24 februarie — zi în care se împlineau patru ani de la invadarea la scară largă a Ucrainei de către Rusia — spectatorii veniți la o premieră a Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău au constatat cu satisfacție promptitudinea cu care regizorul Petru Hadârcă a pus capăt unui război. Este vorba despre „Războiul Rozelor”, purtat între cele două dinastii pretendente la tronul Angliei în a doua jumătate a secolului al XV-lea, al cărui deznodământ fericit s-a consumat în scena finală a spectacolului „Richard al III-lea”, montat pe scena Naționalului după piesa omonimă a lui William Shakespeare.
Anatol Durbală, în rolul regelui Richard, alături de minunata trupă de actori din distribuția acestui spectacol excepțional, au lucrat cu dăruire profesională și nobilă osteneală timp de două ore și jumătate ca să zugrăvească fiorul unor caractere prinse într-un lanț de crime și minciuni, din care se naște o putere atroce ce nu face altceva decât să genereze, la rândul ei, noi și noi atrocități.
Replica-generic, repetată de „regele-monstru” în momentele-cheie ale scenografiei — ideea că istoria este scrisă de învingători — nu îi va fi, în definitiv, de niciun folos. Intenția personajului de a ieși victorios pentru a dobândi posibilitatea de a-și stigmatiza victimele ca trădători care și-au „meritat” soarta și de a-și pune singur coroana dreptății peste propriile asasinate, se lovește de hazardul necruțător al destinului său. Forțe potrivnice lui se unesc, privându-l de privilegiul de a face ce vrea cu adevărul istoric. Tiranul este, în cele din urmă, răpus, iar moartea sa pune capăt definitiv războiului.
Mesajul istoric, adaptat la realitate, al spectacolului este mai mult decât explicit: tiranul Richard de pe scena teatrului își găsește astăzi replici vii pe scena reală a lumii politice contemporane. Pentru a conferi mai multă autenticitate acestei legături, regizorul Petru Hadârcă își înzestrează personajul cu o recuzită scenică asemănătoare servietei nucleare a unui tiran cu rol feroce, de neconfundat în actualitatea obscură a zilelor noastre. Acesta, asemenea Richardului shakespearian, s-a încoronat călcând pe trupuri, a umplut lumea de minciuni, poartă un război de genocid împotriva unui popor frate și se ambiționează să iasă biruitor cu orice preț din această daraveră, pentru că din această postură ar vrea ca istoria să fie scrisă de el: de ucigașul, criminalul de război, scursura de pe urmă a lumii contemporane.
În finalul piesei, când actorii se înclină și se retrag în aplauze, iar cortina cade, spectatorul rămâne parcă suspendat cu gândul între scena din sala de spectacole și realitatea de afară, abia reușind să-și înăbușe un strigăt nevrotic gata să răzbată din toți porii: vom lăsa oare tiranul să câștige, îi vom permite să scrie el istoria cu sângele victimelor lui?
***
Mult mai prompt și mai categoric spre deosebire de predecesorii lui în această funcție, cancelarul german Friedrich Merz a venit cu un răspuns precis, specific nemțesc, la frământările noastre și cele legate de războiul real din Europa ale unei lumi întregi: „Rusia nu va câștiga acest război. Ea vrea să facă să se creadă acest lucru, dar realitatea este cu totul alta.”. În fața unui public adunat special la Berlin cu prilejul împlinirii a patru ani de la invadarea Ucrainei, Merz a sintetizat foarte exact esența geopolitică a momentului legat de comportamentul și planurile Kremlinului: „Rusia se află în prezent la cel mai jos nivel al barbariei”, a consemnat sentențios, dar cu precizie, Merz. „Ne aflăm la un moment decisiv care ar putea hotărî soarta întregului nostru continent. Trebuie să fim cu toții conștienți că modul în care vom pune capăt acestui război în Europa va avea un impact durabil asupra vieții noastre și asupra rolului nostru în lume”.
Cancelarul german știe ce spune. După instalarea la Casa Albă a lui Donald Trump, solidaritatea Occidentului s-a spart. Pe subiectul ajutorului pentru Ucraina, SUA a încetat să-l mai livreze pe gratis și a inițiat relații tranzacționale cu NATO. De mai bine de un an, SUA produce și vinde armamentul, iar NATO îl cumpără cu banii celorlalți membri. Odată cu izolarea SUA, temutul bloc transatlantic a încetat să mai fie un element puternic de descurajare pentru expansiunea rusească în Ucraina, în Europa și în lume. Mai mult, în conceptul ideologiei MAGA, Uniunea Europeană s-ar afla pe calea sigură a degradării și dispariției dacă nu renunță la principiile și valorile liberal-democratice pe care s-a constituit și se ține. Ar putea să se salveze, afirmă MAGA prin vocea Casei Albe, dacă europenii ar îmbrățișa și urma conceptul suveranist limitat la interesul național, ceea ce în ultimă instanță ar însemna dizolvarea Uniunii Europene ca entitate.
***
Ar fi al doilea mare obiectiv pe care și-l dorește realizat Putin după cel al scindării Occidentului, obținut ca bonus odată cu distanțarea ideologică și economică a Statelor Unite de Europa. În acest sens, aprecierea liderului ucrainean Volodimir Zelenski făcută în ajunul zilei de 24 februarie într-un interviu acordat BBC „că Putin a început deja al treilea război mondial” este foarte apropiată de adevăr. Dovadă este că principiul divide et impera funcționează cu recunoscută eficiență pentru interesul rusesc, fărâmițând cu metodă tabăra de sprijinire a frontului ucrainean.
Faptul că unitatea acestei tabere nu mai este la fel de solidă ca la început trebuie pusă pe seama acțiunilor hibride de război ale agresorului, de îndată ce acestea se traduc în câștig de cauză pe frontul nemijlocit al acțiunilor lui de război tradițional-convenționale. Agresorul rus câștigă puțin câte puțin teren din teritoriul ucrainean transformat în scrum, dar spațiile câștigate în restul lumii, care se măsoară în state, țări, prin coruperea liderilor, sunt incomparabil mai mari. Cât face numai să neutralizezi capacitatea de implicare a primei puteri a lumii, care sunt Statele Unite, ori să tragi de partea ta state-membre ale Uniunii Europene, ca Ungaria și Slovacia? Se va vedea mai apoi cât l-a costat pe agresor să ocupe cele 20% din teritoriul ucrainean de pe partea convențională a războiului și la ce sumă s-au ridicat cheltuielile pentru a obține neutralitatea, toleranța ori trădarea unor factori occidentali de pe componenta hibridă a aceluiași război. Cel pe care Zelenski îl consideră pe bună dreptate că făcând parte din cel de-al treilea război mondial pornit de Putin.
Suma de 12 trilioane (12 000 000 000 000) de dolari americani propusă de ruși pentru a-i interesa pe americani, apărută în spațiul public pe fundalul așa ziselor negocieri de pace dintre trimișii speciali ai lui Trump și persoanele de încredere ale lui Putin vorbește despre valori astronomice puse în joc. Suma vehiculată depășește de cinci sau de șase ori valoarea Produsului Intern Brut al Federației Ruse. Este totodată și prețul pe care Putin ar fi gata să îl plătească pentru a câștiga dreptul la scrierea istoriei. Dreptul acesta nemeritat îl poate obține doar dacă iese cumva învingător pe ambele fronturi ale celui de-al treilea război mondial al lui Zelenski: pe frontul războiului dus cu arme de foc în Ucraina și pe frontul dus cu mijloace hibride împotriva statelor occidentale care ajută Ucraina.
***
Sarcina această se arată imposibilă pentru că premisele ce se prefigurează după patru ani de crime necontenite par să-i incline destinul spre finalitatea regelui Richard al Angliei secolului al XV-lea. Patru ani de război au transformat radical Ucraina, întreg peisajul geopolitic global, lăsând urme adânci nu doar în Europa de Est, ci în întreaga structură a societății moderne.
Europa, cu toate fisurile provocate, a devenit mult mai puternică și mai unită, Pe lângă puterea economică pe care o are, ea este hotărâtă să-și dezvolte cu hotărâre componenta militară. Nici izolarea Statelor Unite nu va ține mult, deoarece tupeul de grotă al militarismului rusesc o va scoate foarte curând din transa relației hipnotice neadecvate a lui Trump cu criminalul Putin, care durează deja prea mult.
În patru ani, NATO s-a apropiat nemijlocit de hotarele Rusiei prin aderarea la Bloc, provocată de ea, a țărilor nordice. Componenta tehnologică a Alianței va juca un rol esențial în consolidarea puterii de rezistență a armatei ucrainene. Rusia se află pe un trend tehnologic degradant și nu mai târziu de primăvara acestui an consecințele acestui recul tehnologic se vor vedea în defavoarea sa nemijlocit în teatrul de război.
De pe aceste poziții, lumea civilizată nu trebuie să cedeze agresorului nimic – cu atât mai mult teritorii și populație din trupul Ucrainei. Fiindcă, cedând, Putin se va considera învingător și în consecința acestei nedreptăți își va aroga dreptul la scrierea istoriei așa cum o înțelege o minte de criminal. Iar de îndată ce o va scrie, nu va trece mult și va încerca să o repete.
Morala piesei shakespeariene așa și se cere în logica de final a acestui articol: tiranul trebuie răpus; numai așa războiul va putea să înceteze.
Valeriu SAHARNEANU
