Se scurg ultimele ore ale anului 2025. Ultima clipă a acestuia ce se va pierde în noaptea de Revelion, va marca nu doar încheierea anului, ci și a primului sfert din secolul XXI. Atât anul, cât și acest sfert de veac vor trece în neantul timpului de îndată ce vom păși în 2026, devenind, pentru ființele raționale marcate de trecerea vremii, file de istorie.
În astfel de momente de profundă reflecție, întrebarea filosofică ce ni se așterne înainte nu este „ce a făcut timpul cu noi” – căci acest mecanism este neschimbat și binecunoscut: el ne transformă și ne consumă ireversibil. Întrebarea esențială este: ce am făcut noi pentru ca timpul rezervat existenței noastre să capete sens? Și nu orice fel de sens, ci unul bogat în valoare, adăugat acelei părți de istorie pe care am fost chemați să o făurim prin fapta — mică sau mare — a fiecăruia dintre noi.
Dacă ar fi să începem această evaluare cu noi, cei care populăm astăzi spațiul Republicii Moldova, anul 2025 pare să fi dobândit valențe pozitive pe aproape toate planurile. Asta în ciuda tuturor împrejurărilor nefaste. Îngrijorările majore ale începutului de an legate de alegerile parlamentare din toamnă erau justificate de pericolul nu numai real, dar și iminent provocat de multiplele ingerințe ale celei mai malefice forțe a contemporaneității – Federația Rusă – statul agresor care a pornit un război sângeros în Europa în februarie 2022. După Referendumul și alegerile prezidențiale pierdute de forțele pro-ruse în 2024, parlamentarele din toamna anului 2025 aveau o miză uriașă. Ele depășeau cu mult arealul politic al statului Republica Moldova. Confruntarea era una de geopolitică globală Est-Vest, între Europa democratică pe care o reprezenta Republica Moldova și Rusia despotică a dictatorului Putin – nucleul axei răului de pe glob. Războiul hibrid al acesteia împotriva Republicii Moldova a țintit răsturnarea în toamna anului 2025 a regimului politic pro-european de guvernare și înlocuirea lui cu unul obedient Kremlinului.
O astfel de schimbare ar fi reprezentat o ruptură politică radicală, cu rezultate dezastruoase ale căror efecte degradante ar fi fost resimțite de întreaga populație până la finalul acestui an. Linia de demarcație dintre Est și Vest a străpuns atunci straturile cele mai profunde ale societății, vizând în special mentalul colectiv al acesteia. Acest aspect este de remarcat în mod deosebit, el fiind unul de importanță crucială, deoarece obiectivul principal al atacului hibrid asupra suveranității Republicii Moldova a fost coruperea conștiinței cetățenilor – prin mituire, dezinformare sau manipulare. Spre uimirea și admirația mapamondului, cetățenii au rezistat. Rezistența cetățenilor a facilitat nu doar un parcurs mai direct spre aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, ci a și impulsionat eforturile altor state europene în confruntarea cu tacticile hibride orchestrate de Federația Rusă. Astfel, Republica Moldova a demonstrat o evoluție strategică remarcabilă, trecând de la statutul de consumator la cel de generator de reziliență.
În 2025, Republica Moldova a realizat de asemenea unul dintre cele mai vechi, mai periculoase, mai complicate și mai grele obiective ale sale: independența energetică. Ca și în celelalte mari proiecte ale sale, independența energetică a Republicii Moldova a putut fi adusă la îndeplinire cu ajutorul exclusiv al României și cu asistența substanțială a partenerilor strategici – Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii. Ruperea de înlănțuirea vechiului sistem sovietic are pentru Republica Moldova o importanță nu doar strict economică. Sursele energetice au fost în toată perioada de tranziție post-sovietică un puternic element de șantaj politic și geopolitic din partea Rusiei.
Independența energetică realizată în acest an va face să dispară nu doar sursa de șantaj rusesc brutal asupra statului. Se va eroda substanțial și baza pe care de-a lungul timpului au fost clădite puternice falange de influență multilaterală pro-rusă în Republica Moldova. Partide politice, agenți de influență, asociații și grupuri constituente ale coloanei a cincea trădătoare și de promovare a intereselor Federației Ruse în politică, economie și alte diverse domenii vor pierde din putere. Este de presupus că și Mitropolia locală a bisericii ruse se va lumina și se va dezice într-o apropiată zi de tutela acoperită de lucruri necurate a filialei ideologice a Kremlinului.
Astfel, proiecte mari care își așteaptă făurirea, precum integrarea europeană a Republicii Moldova și unirea celor două state românești vor putea fi făcute de acum înainte mult mai în liniște și mai constructiv decât s-a putut întreprinde ori discuta în această privință până în prezent.
În rezumatul primului pătrar al acelui de-al XXI secol care se va încheia la 31 decembrie 2025 nu avem decât să constatăm o evoluție bună și pe acest segment de timp mai de proporții. E de ajuns să ne amintim că acum 25 de ani, Republica Moldova intra sub întunericul uneia dintre cele mai sumbre și mai degradante din punct de vedere politic, economic și spiritual guvernări. Voronin și partidul comuniștilor au dominat aproape zece ani.
Corupția endemică a devenit absolută în timpul și în urma guvernării comuniștilor. Nu este de mirare că o guvernare declarată pro-europeană care i-a succedat în 2009 a sucombat prematur în 2014, iar statul a fost capturat apoi în totalitate de o bandă cleptocratică autohtonă, în amestec cu o falangă a agenturii rusești în 2016 – ambele fiind de origine-surogat comunistă.
Astăzi, cel puțin căpetenia acelei bande cleptocratice se află sub strajă de stat, așteptându-și judecata, iar restul grupării, plus agentură pro-rusească se află la libertate numai datorită faptului că un sistem judecătoresc pe măsura exigențelor europene, către care tindem, încă nu funcționează în Republica Moldova.
Cu atât mai motivată și mai responsabilă devine angajarea celor care în acești ultimi 25 de ani au scos Republica Moldova din mocirla comunistă și au smuls-o apoi și din ghearele bandelor oligarhic-cleptocratice să continue lupta.
Condițiile în care trecerea în imperiul temporal al altui an și al altui pătrar de secol nu sunt prea mult diferite de cele ale ultimilor patru ani: războiul din Ucraina este în continuă ardere și escaladare, iar amenințarea rusească este iminentă în continuare. Circumstanțele geopolitice ale unui efort de încetare a focului și de pace sunt contradictorii și greu de estimat în ceea ce privește evoluția, având în vedere exorcismul trumpist de la Casa Albă. În tumultul lor, este important să ne menținem echilibrul, să valorificăm energia victoriilor obținute în confruntările din urmă și să continuăm a merge pe cursul care duce spre integrarea europeană. Acesta ne unește aproape pe toți.
La mulți ani! Și izbândă!
Valeriu Saharneanu
