Tableta de vineri
Alegerile parlamentare sunt deja istorie, dar discuțiile și comentariile pe seama lor nu mai contenesc. Și dacă excesul de zel și supărarea concurenților electorali care au pierdut, lamentabil sau „la mustață”, această cursă cu adevărat istorică, pot fi înțelese, pentru mine, cel puțin, rămâne o enigmă poziția luată de mai mulți formatori de opinie care, în loc să calmeze spiritele aruncă benzină în foc. Și când zic aceasta nu am în vedere luarea de atitudine a comentatorilor și analiștilor politici de pe malul Bâcului care, la o adică, dezghioacă fenomenul în cunoștință de cauză, dar mă miră de cât tupeu și rău simț dau dovadă acei, care analizează rezultatele scrutinului, necunoscând realitățile existente și nici conjunctura care a marcat aceste alegeri.
Bunăoară, am văzut zilele acestea o discuție la tema parlamentarilor din 28 septembrie la care au participat doi ziariști cu renume (ambii cu viziuni, cică, democratice), unul de la Moscova și altul de la Chișinău, și nu-mi venea să cred că aceștia au obrăznicia să denatureze lucrurile astfel, încât să-mi stârnească nu doar supărarea, dar și o mâncărime de palme nemaivăzută pentru mine, un om pașnic și cu toleranță maximă față de părerea altuia. Astfel, cel de la Moscova, pe nume Alexei Venedictov (de care, recunosc, nu mai doresc să aud în vecii vecilor), în maniera sa de mare profet și buric al jurnalismului a declarat cu nonșalanță că „alegerile în Republica Moldova au fost murdare”. Bineînțeles, de la un reprezentant al șovinismului rus, fie el și deghizat în straie democratice, era greu să te aștepți la altceva, dar…acest Venedictov a fost declarat, de regimul lui Putin, drept „agent străin” (adică, promotor al adevărului, dar nu a minciunii) și, implicit, era de așteptat să procedeze în consecință. Pe naiba! Așteptările mele au fost nejustificate, iar această metamorfoză are și o explicație – probabil, toți agenții străini, pe bune, au fugit din ochii lui Putin și promovează o politică adecvată și ostilă regimului de la Kremlin de peste mări și țări, dar trebuia să rămână cineva, din acești agenți, și acasă, sub coastele dictatorului, pentru a mima o fărâmitură de democrație și de a demonstra lumii că și la Moscova sunt oameni care au curajul să-i dea o replică țarului. Nu exclud faptul, că acest Venedictov este unul din ei or, în mod normal, trebuia să i-a și el, ca și alții, drumul pribegiei, dar nu să se dea mare mahăr prin studiourile calde din capitala statului agresor.
Apropo, care au fost argumentele acestui agent referitor la „alegerile murdare” din Republica Moldova? Principala lui supărare a constat în faptul că nu toți alegătorii au avut acces la urnele de vot – vedeți Dumneavoastră, moldovenilor care muncesc în Rusia sau celor din Transnistria li-sa îngrădit dreptul la vot, iar diaspora din Europa și America a fost privilegiată, în acest sens. Sau, de ce mai multe partide/concurenți electorali au fost scoși din cursă, iar de la unii au fost confiscate uriașe sume de bani? Sau, de ce lui Putin nu i s-a permis să facă în Republica Moldova ceea ce i s-a permis Uniunii Europene? Și tot așa, în stilul caracteristic unui reprezentant al unui regim care numai liber și democratic nu poate fi considerat. Și aici, trebuia să intervină ziaristul de la Chișinău, pe nume Vladimir Soloviov (altul decât „cel adevărat”, de la Moscova), dar acestă s-a limitat la o bânguială ordinară, asemănătoare cu o încovoiere rușinoasă în fața „fratelui mai mare de la Moscova”. Or, acestui Venedictov trebuia să i se spună, clar și răspicat, ceea ce știe fiecare cetățean cu respect față de lege, și anume că, la Chișinău, spre deosebire de Moscova, de alegeri se ocupă exclusiv Comisia Electorală Centrală care decide unde și câte Secții de votare să fie deschise; că la Chișinău voturile nu se vând și nu se cumpără, iar concurenții electorali care au altă opinie, primesc peste șapcă; că la Chișinău diaspora este tratată în mod egal, indiferent de unde aceasta s-ar afla; că Uniunea Europeană, la urma urmei, alocă bani Republicii Moldova pentru dezvoltare, iar Rusia, prin șmecherași de tot soiul, prin cozile de topor, prin hapsânii de tot felul prin intermediul banilor dorește să schimbe vectorul extern al Chișinăului…
Faptul că Republica Moldova a ales pacea, liniștea, democrația și dezvoltarea, în detrimentul războiului, dezmățului, dictaturii și ipocriziei este o certitudine. Republica Moldova a ales Uniunea Europeană, unde funcționează legea, în detrimentul altei uniuni efemere, în care merele moldovenești sunt călcate de șenilele buldozerului, în care un copil sau o bătrână care își doresc pace sunt arestați ziua în amiaza mare, iar un cuplu este amendat cu 60.000 de ruble pentru că a cântat în limba ucraineană…
În fine, Comisia Electorală Centrală a validat aceste alegeri și opiniile unor „experți” rău intenționați și a frustraților de serviciu nu costă nici o ceapă degerată, iar la 16 octombrie Curtea Constituțională urmează să dea verdictul final și atunci vom putea spune cu pieptul deschis „Bine te-am găsit, lume bună!” și „Adio, lume barbară!”.
