Dilema „la ce ne uităm și noi în seara asta?” există de când a apărut posibilitatea de a privi filme pe internet. Serile de weekend sunt făcute special pentru relaxare, iar un film este opțiunea perfectă. Totuși, lipsa de inspirație atunci când este vorba despre alegerea filmului poate fi uneori atât de puternică încât îți vine să renunți.
Sofia Cebotari vă vine în ajutor și vă prezinte trei filme care se potrivesc perfect pentru o seară de sâmbătă sau duminică:
Dacă aș rămâne 2014
Mia Hall ( Chloë Grace Moretz) este o violoncelistă talentată în vârstă de 17 ani, cu o familie iubitoare şi un iubit minunat, Adam (Jamie Blackley) . Ea nu trebuie decât să aleagă dacă va merge la New York pentru a studia la Julliard sau daca va rămâne în Oregon cu cei dragi. Însă, într-o dimineata cu ninsoare, totul se schimbă, iar decizia pe care brusc trebuie să o ia devine dramatică şi cu adevărat dificilă. Mia îşi pierde părinţii şi fratele mai mic într-un accident rutier şi, cu toate că nu îşi aminteşte momentul impactului, ea îi poate vedea pe cei din jur şi pe sine. Mia evocă evenimente din viaţa sa, descrie ceea ce vede şi aude în spital, deşi nu poate simţi nimic şi este din ce în ce mai slabită.
Copii buni nu plâng
„Copii buni nu plâng“ (Cool Kids Do not Cry) – povestea unei fete în vârstă de doisprezece ani, care este bolnavă de leucemie. Terenul este destul de simplu și concis. Deoarece nu există învățături pentru privitorul, și nici înfrumusețarea zână a realității. Dar există bunătate că toată lumea se poate simți, dacă nu chiar inima grosier. Ekki – băiețoi. Ea îi place să joace fotbal, pentru a proteja prietenii și chiar luptă cu băieții. Ekki planuri mari pentru viitor, dar medicii diagnosticat boala ei grave. Leucemie progresează, dar aici se arată luptă fete spirtoase. Ekki decide să urmeze un curs de chimioterapie și recupera înainte de turneul de fotbal, la care a pregătit cu o astfel de nerăbdare.
Sub aceeași stea
Printre ele se numără și romanul lui John Green – Sub aceeași stea. Ca și în cazul Băiatului cu pijamale în dungi, nici de data asta nu aveam idee că romanul a fost și ecranizat. Atracția principală a fost coperta. Nu mai discutăm pentru a nu-știu-câta oară despre cât de superficială sunt. Numai că pe copertă am văzut doar ce-am vrut eu să văd. Am văzut iubire. Cred că m-am făcut că nu văd firele pentru oxigen…
