Pastiluța de duminică
Poate că mesajul din titlu vă uimește cumva sau vă duce cu gândul la faptul că cel ce scrie nu a văzut concursul și a căzut doar pradă sentimentelor, dar nu vă grăbiți cu comentariile și concluziile. Vă asigur că știu ce spun, acum „la fierbinte”, și îmi voi argumenta poziția, „la rece”, în Tableta de vineri.
Altfel, nu sunt specialist în muzică, darămite în ceea ce se numește Eurovision, de aceia nu voi comenta notele acordate de juriu și nu voi arăta cu degetul spre cineva, dar ceva mi s-a părut straniu în toată această „poveste”, ceva mi s-a părut greu de explicat când vine vorba despre diferența mare/uriașă dintre notele juriului și a spectatorilor. Or, chiar nu cred că aceste diferențe să fie atât de mari și că Eurovision-ul s-a transformat, brusc și ireversibil, dintr-un concurs cu tentă geopolitică într-un concurs pur profesionist.
Nu o să vorbesc de alții, dar ai noștri chiar au fost buni. Și artistul wrs, cu melodia „Llamame” și Zdubii&frații Advahov, nu ne-au făcut de rușine, deși locurile finale au fost sub așteptări. Cu toate acestea, consider că „Trenulețul” a ajuns cu bine la destinație și că locul 7 poate fi considerat un succes incontestabil.
Ba mai mult, am impresia că există căi aproape sigure de a urca pe podium sau chiar pentru a câștiga concursul… Detalii în Tableta de vineri.
