În familia lor, Ana nu este doar un nume; este o istorie care străbate trei generații, începând de la bunica Anica din satul Cobîlea și ajungând până în ziua de azi, la nepoata Anișoara de la Soroca. Trei femei, trei destine diferite, dar aceleași ființe miloase și blânde, însă și puternice și stăruitoare.
Ana Mazur din Egoreni s-a născut în 1949, în satul Cobîlea. Vremurile erau grele pe atunci, multă suferință adunase lumea, mulți muriseră în război și foamete, părinții ei s-au întorlocat cu familiile, după ce mama își pierduse primul soț pe front, iar tatăl, prima soție.
În anii copilăriei sale, stejarul lui Ștefan cel Mare avea rădăcinile puternice și coroana verde, iar mătușa Ana își amintește cum mergeau împreună cu colegele de la școală și cum, cu brațele a șase fete, abia puteau cuprinde tulpina stejarului.
Cu albumul de fotografii în brațe, mătușa perindează amintirile, până când dă de fotografia mamei. Ochii i se umezesc și femeia își ascunde lacrimile cu dosul palmei. Pentru câteva clipe, firul povestirii pare să se rupă…
