Robotul umanoid Sophia, unul dintre cele mai cunoscute exemple de inteligență artificială cu chip uman, a avut o apariție neobișnuită pe o scenă din Hong Kong, unde a cântat pentru prima dată alături de o orchestră clasică. Momentul a avut loc în cadrul unui concert susținut de Hong Kong Baptist University Symphony Orchestra și a fost gândit ca o explorare a felului în care tehnologia poate intra în dialog cu arta.
Sophia, dezvoltată de compania Hanson Robotics, a apărut pe scenă într-o rochie aurie cu paiete și a interpretat trei piese originale: „Human Grace”, „I Am Your Mirror” și „Wires and Steel”. Potrivit Reuters, acesta a fost primul ei concert alături de o orchestră completă, într-un cadru clasic, deși robotul a mai avut apariții publice și momente muzicale în trecut.
O voce artificială într-un concert clasic
Pentru echipa artistică, provocarea nu a fost doar ca robotul Sophia să cânte, ci să fie integrată într-un spațiu muzical asociat în mod tradițional cu emoția, expresivitatea și interpretarea umană. Jovanka V. Wilsdorf, director muzical și coach artistic al proiectului, a explicat că procesul a presupus mai multe ajustări pentru ca robotul să poată aborda un stil vocal apropiat de cel clasic, fără să-și piardă particularitatea.
Sophia nu a fost prezentată ca un înlocuitor al artiștilor umani, ci ca un experiment artistic. Concertul a inclus și secvențe vizuale generate cu AI, tehnologie motion capture și un duet între un dansator uman și un avatar digital. Toate aceste elemente au fost puse împreună pentru a testa felul în care inteligența artificială poate completa, nu neapărat înlocui, formele consacrate de artă.
Robotul Sophia debutează alături de o orchestră, într-un spectacol AI organizat în Hong Kong. (Foto: AP)
„Nu simt emoțiile ca oamenii, dar vreau să creez conexiune”
În timpul concertului, Sophia s-a adresat direct publicului și a vorbit despre diferența dintre emoția umană și felul în care un robot poate simula o formă de conexiune artistică. Ea a spus că, deși nu trăiește emoțiile la fel ca oamenii, încearcă să recreeze acea legătură cât mai autentic posibil.
Mesajul ei a atins exact miza experimentului: poate inteligența artificială să participe la artă fără să o simtă în sens uman? Răspunsul rămâne deschis. Pentru unii spectatori, momentul a fost un semn al viitorului creativității. Pentru alții, a fost mai degrabă o demonstrație a limitelor actuale ale tehnologiei.
Ce înseamnă acest moment pentru artă și AI
Johnny Poon, dirijorul orchestrei și decan al departamentului de arte creative de la HKBU, a descris colaborarea ca pe o oglindă prin care oamenii pot înțelege mai bine propria creativitate. În viziunea sa, proiecte de acest tip nu sunt doar spectacole tehnologice, ci exerciții prin care artiștii și publicul pot vedea cum ar putea arăta colaborarea dintre om și mașină.
Apariția Sophiei pe scena muzicii clasice nu înseamnă că roboții vor înlocui artiștii, dar arată cât de departe a ajuns discuția despre AI în cultură. Inteligența artificială nu mai este doar un instrument pentru texte, imagini sau calcule, ci începe să fie folosită și în zone în care emoția părea, până recent, exclusiv umană.














