Unirea Republicii Moldova cu România este unul dintre subiectele predilecte ale unor politicieni de la noi, ca parte a manipulării informaționale. Cu toate că este o temă social – politică major, iar rolul principal PRO sau CONTRA, ar trebui să fie al argumentelor istorice, culturale, sociale, politice, juridice, etc, subiectul este transformat într-o sperietoare ordinară.
De fapt acest teritoriu, cunoscut astăzi ca Republica Moldova a făcut parte din diverse state, de exemplu în ultimii 200 de ani a fost parte a Rusiei (Imperiului Rus (1812-1917), Uniunea Sovietică(1940-1941, 1944-1991), a României (1918-1940, 1941-1944), dar și independent în 1917 și după 1991. Toate aceste schimbări au fost făcute prin transformări politico-teritoriale diferite, ca scop și acțiune. De exemplu Anexare din 1812 de către Imperiul Rus, a fost o impunere fără acordul băștinașilor, iar atunci Moldova istorică a fost ruptă în două, hotarul stabilindu-se pe Prut. Unirea din 1918 a fost un proces voluntar, votat în zemstvele locale, inclusiv la Soroca, apoi de Sfatul Țării de la Chișinău, și de fapt a vizat reunificarea unor teritorii istorice. A urmat ocuparea din vara anului 1940 și primăvara 1944, când teritoriul a fost rupt de România prin ocupare militară de către Uniunea Sovietică.
Și dacă anexarea și ocuparea militară sunt termeni negativi, care vin cu repercusiuni asupra populației locale, unirea este de obicei acceptată de o mare parte a populației și de autorități, în care două state sau teritorii decid să formeze unul singur. Cu toate acestea adesea acești termeni sunt intenționat folosiți ca și cum ar însemna același lucru. În realitate, ei descriu situații complet diferite — iar confuzia dintre ei este una dintre cele mai frecvente forme de manipulare.
Ce este de fapt? Observatorul de Nord lămurește totul „Pe îndelete” / VIDEO
Apropo, ca exemple mai recente, când același popor este divizat în două state, cum e Republica Moldova și România, ar fi Coreea de Nord și de Sud sau Germania de est și de vest, în ultimul caz acestea totuși s-au reunit.
Subiectul Unirii în Republica Moldova este folosit mai degrabă pentru destabilizare decât ca dezbatere științifică identitară. Mesajele sunt formulate astfel încât să activeze frici profunde și să genereze reacții rapide, nu reflecție. Unirea este prezentată ca o „amenințare externă”, deși este de fapt o opțiune de dezbatere internă. Alt fals ar fi că Republica Moldova ar pierde teritorii, deși, în realitate, ar avea din nou “munții și marea în țară, cum aveau și bunicii, dar nu peste hotare”.
Tema Unirii este adesea integrată într-un cadru geopolitic, iar mesajele promovate nu pun în prim-plan beneficiile economice, sociale și politice, dar accentuează riscurile și diviziunile interne, ca să mențină starea de incertitudine și neîncredere în societate.
Într-o societate democratică cum este Republica Moldova, orice subiect major — inclusiv (re)Unirea — poate fi discutat, dar comunicarea nu trebuie înlocuită de narațiuni ce urmăresc să sperie sau să vorbească de beneficii ireale, în loc să informeze. Dacă cetățenii ar înțelege mai bine mecanismul de manipulare, care se îmbunătățește și digitalizează de la an la an, ar vedea că de fapt discuția nu obligă neapărat la o poziție „pro” sau „contra”, ci ar ajuta publicul să facă diferența între argumentele din dezbaterea reală și sperietorile care abundă în manipulare. Cu toate că în spațiul online circulă tot mai multe mesaje care asociază Unirea cu pierderi majore de teritoriu, de identitate, de securitate sau de bunăstare, în realitate argumentele indică că de fapt ar fi invers. Dar ele nu au în spate o mașinărie de promovare la fel ca în manipulare.
Printre sperietorile cele mai populare sunt „vin jandarmii” și „pierdem țara”. La capitolul cu jandarmii, unele experiențe individuale negative din perioada interbelică sunt prezentate ca reguli, că de fapt „așa a fost pentru toți”. Chiar dacă mărturiile multor contemporani și argumentele istoricilor dezmint aceste afirmații.
Nici afirmația că a doua zi după Unirea cu România, care este țară parte a Uniunii Europene, toți vor trăi imediat bine, promovată de cealaltă tabără, nu corespunde realității. De fapt beneficiile sunt evidente, mai ales pe termen mediu și lung.
Așa că dacă vezi un articol, sau un video, la subiectul Unirii, pentru a nu cădea pradă narațiunilor false verifică dacă informația vine dintr-o sursă credibilă, caută contextul complet al unei declarații, nu doar un citat, întreabă-te dacă mesajul încearcă să te informeze sau să te sperie și compară informația din cel puțin două surse independente.
Deci Unirea nu este doar un subiect social-politic, ci un instrument de influențare, iar în loc de explicații, publicul primește frică, iar contextul este înlocuit de scenarii extreme. Așa că înțelegerea mecanismului este esențială nu pentru a adopta o poziție pro sau contra, ci în primul rând pentru a face diferența dintre manipulare și argumente reale.
Vezi AICI și alte subiecte la rubrica „Pe îndelete”.
