Roșu, galben și albastru – trei culori care spun povestea unei națiuni. Drapelul României, simbol al identității și al luptei pentru independență, are o istorie zbuciumată ce reflectă parcursul politic și social al poporului român de-a lungul secolelor.
Istoria unui simbol: din Evul Mediu la Revoluție
Primele mențiuni documentare despre culorile tricolorului românesc apar încă din secolul al XVII-lea, în vremea domniei lui Mihai Viteazul. Deși nu era vorba încă de un drapel propriu-zis, combinația de culori — roșu, galben și albastru — era prezentă pe blazoanele unor unități militare și în însemnele principatelor române.
Forma modernă a tricolorului românesc a fost consfințită pentru prima dată în timpul Revoluției de la 1848, când revoluționarii pașoptiști au arborat steagul tricolor cu benzile verticale și inscripția „Dreptate și Frăție”. În această perioadă, tricolorul a devenit un simbol al aspirațiilor de libertate și unitate națională.
„Steagul este România!” — avea să spună peste ani Nicolae Bălcescu, unul dintre liderii revoluției. El vedea în tricolor nu doar o emblemă, ci un crez al unei generații care visa la un stat românesc modern și unit.
Consacrarea tricolorului în România modernă
După Unirea Principatelor din 1859 sub Alexandru Ioan Cuza, tricolorul cu benzi verticale a fost adoptat oficial ca drapel național. De-a lungul decadelor, culorile s-au păstrat, iar sensul lor a fost întărit prin constituții și legi. În 1867, Legea nr. 1 a stabilit în mod oficial: „Steagul României este tricolor; culorile sunt așezate vertical în ordinea următoare: albastru la hampă, galben la mijloc și roșu la margine.”
În timpul regatului, apoi în perioada interbelică, drapelul național a fost simbol de mândrie și identitate, arborat în momente cheie, de la încoronarea suveranilor până la aniversările Unirii.
Semnificația celor trei culori
Albastrul simbolizează libertatea, galbenul — dreptatea, iar roșul — frăția. Împreună, aceste culori reflectă valorile fundamentale ale poporului român și idealurile revoluționarilor de la 1848. Tricolorul este prezent astăzi în fiecare instituție publică, pe uniformele militarilor și la festivitățile naționale, păstrând vie memoria trecutului și speranța unui viitor demn.
Drapelul care unește
Tricolorul nu este doar un simbol grafic sau un simplu steag. Este o legătură între generații, o punte între trecut și prezent, între jertfă și speranță. Arborarea drapelului este, în esență, un act de respect față de cei care au luptat pentru libertate și un angajament pentru valorile democratice ale prezentului.
