Ca să fie ținută în fierbințeală amnezică și să nu ciorovăiască vrute și nevrute pe teme de viață din ce în ce mai grea, opinia publică a fost servită la începutul săptămânii curente cu o nouă porție de eveniment-bombă. Imaginația a mers de data aceasta către zona plină de umbre a conspirației. Acesta este efectul așteptat al reținerii în flagrant a fostului deputat Iurie Bolboceanu la 17 martie, urmat de arestarea lui pe un termen de 30 de zile. Luni, evenimentul a fost condimentat cu imagini ale procedurii de reținere și cu declarații ale procurorilor, aducătoare de detalii la substanța deosebit de gravă a delictului comis: articolul 337 – trădare de Patrie, și articolul 338 – spionaj. Flagrantul l-a prins în mrejele mascaților SIS și pe agentul de legătură al țării pentru care se pretinde că spiona fostul deputat PD. El s-a dovedit a fi adjunctul atașatului militar al Ambasadei Federației Ruse la Chișinău, Alexandr Grudin. Rusul a fost eliberat pe loc, fiind acoperit de statutul lui diplomatic.
Învinuirile aduse de procurori lui Bolboceanu sunt foarte grave. Trădarea de Patrie este cea mai aspră incriminare care presupune o pedeapsă maximă de 20 de ani. Nu putem pune mâna în foc pentru fostul deputat că nu ar fi fost în stare să colaboreze cu serviciile rusești de spionaj. Am fost colegi în legislatura de până la 30 noiembrie 2014 și comportamentul lui era în multe foarte sinuos și imprevizibil. Speculațiile aduse atunci în mass-media precum că cercuri de influență cu surse în Ambasada Rusiei ar încerca să racoleze deputați contra sumei de 250 mii de USD, determinându-i să părăsească majoritatea Coaliției de guvernare proeuropene pentru a zădărnici votarea în Parlament și semnarea Acordului de Asociere a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, l-au vizat atunci și pe Iurie Bolboceanu.
Bolboceanu a ieșit în 2014 din Partidul Democrat și a părăsit pe neașteptate grupul parlamentar al democraților. Probabil, încă de atunci deputatul rebel a și intrat în filajul serviciilor moldovenești. Unii cârcotași au și comentat ațos pe marginea reținerii lui Bolboceanu că, vedeți bine, din PD este tot atât de periculos să evadezi azi, cum era pe timpuri evadarea din KGB. Aluzie răutăcioasă la faptul că Bolboceanu ar fi fost încătușat nu atât pentru trădare de Patrie, cât pentru trădare de PD: toată lumea cunoaște că de ani buni Procuratura Generală și Serviciul de Informație și Securitate sunt arondate strict intereselor acestui partid, devenit azi principalul în arcul guvernării.
Nu cunoaștem cât de mari sunt daunele aduse de Bolboceanu securității statului, câte secrete de importanță vitală pentru Republica Moldova a reușit el să transmită spionilor ruși acoperiți de Ambasada rusă. Procurorii afirmă că Bolboceanu incasa la fiecare întâlnire cu rezidentul rus sume de dolari (nu ruble rusești) și că au găsit în urma perchezițiilor întreprinse la domiciliu circa 23 de mii dintre aceștia proveniți din meseria care și-a făcut-o de trădător de Patrie. Înregistrările scoase de procurori în spațiul public sunt menite să ne călăuzească opinia către deducția că Bolboceanu era folosit de ruși, în fond, pentru a extrage informații referitoare la stările și dispozițiile din interiorul familiilor politice, planurile și inițiativele lor. Datele erau folosite cu anticipație de serviciile rusești, acestea exercitând presiuni ca să le determina să ia decizii convenabile geopoliticilor Kremlinului.
Fapta este condamnabilă pentru oricare alt cetățean, dacă ar fi săvârșit-o, cu atât mai mult pentru un fost deputat. Numai că aici trebuie să ne oprim să-l blamăm pe Iurie Bolboceanu. În arest el neagă orice incriminare. Am vrea să aibă parte de o justiție onestă, corectă și imparțială, am vrea să credem că nu este victima unei răzbunări pe linie de partid și că serviciile coercitive ale statului acționează în conformitate cu litera și spiritul legii.
De ce venim cu aceste doleanțe? Pentru că Bolboceanu, cu tot spectacolul reținerii lui și a învinuirilor ce i se aduc prin amplificatoarele spațiului public, este de zeci și de sute de ori mai credibil decât structurile statului care l-au încarcerat. Pentru că Bolboceanu nu are antecedente, iar Procuratura Generală și Serviciul de Informație și Securitate le au cu zecile, poate chiar sutele, și ele, în persoana funcționarilor responsabili de activitatea lor, demult trebuiau să i-a calea pușcăriei.
Am spus că nu cunoaștem dauna provocată de presupusele divagații spionofane ce i se inculpă lui Bolboceanu. Pe cele însă provocate de acțiunile/inacțiunile PG și SIS le putem cuantifica și ele se răsfrâng puternic asupra situației social-politice și economice generale a Republicii Moldova, ele sunt izvodul sărăciei și a insecurității generale a statului. Sunt prejudicii mari atât materiale cât și de imagine aduse Republicii Moldova. Ca să nu vorbim în gol și să nu iasă că defăimăm gratuit niște instituții oneste ale statului să culegem de la suprafață doar câteva exemple edificatoare aleatorii care le vizează generic locul și rolul.
Primul exemplu: opinia publică mondială fierbe azi de scandalul spălătorii miliardelor de dolari murdari proveniți din Rusia în care Justiția Republicii Moldova figurează în rol principal, ca detergent extrem de eficient. „Meritul” serviciilor în faptul că în lume suntem o Republică Laundromat este foarte mare. Nu intrăm în detalii – serviciile știu de ce.
Al doilea exemplu: furtul Miliardului din BNM și devalizarea sistemului bancar, exodul capitalului în Rusia;
Al treilea exemplu: concesionarea, prin tertipuri, falsuri și ilegalități în folosul unor firme obscure din Rusia a Aeroportului Internațional Chișinău, principalului obiectiv strategic al Republicii Moldova;
Al patrulea exemplu: activitatea subversivă deschisă și îndelungată a ambasadorilor ruși la Chișinău, marcată de susținerea și încurajarea regimului de ocupație de la Tiraspol, de transnistrizarea autonomiei găgăuze, a zonelor populate de bulgari, ucraineni, a orașului Bălți;
Al cincilea exemplu: evadarea în bune condiții a deținutului Baghirov, cetățean rus inculpat în crimele din 7 aprilie 2009, eveniment de mare rușine națională organizat și desfășurat sub acoperirea patrioticelor structuri ale statului – SIS, Poliție, Justiție.
Alte exemple luate cu hapca: facerea subversivă a autonomiei găgăuze; cedarea gazoductului care traversează teritoriul Republicii Moldova Gazpromului; legarea sistemului energetic național de sursele privatizate ilegal de Rusia în stânga Nistrului; blocarea interconectării sistemului energetic național la cel european prin rețelele din România și așmd.
Exemple vorbesc despre o activitate de subminare a securității naționale desfășurată sub ochii deschiși ai instituțiilor coercitive ale statului. Ele au legătură directă cu autoritățile politice, majoritatea dintre ele sunt opera indicațiilor directe ale acestor autorități.
Faptul că președintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin a decorat în decembrie 2001 și în iunie 2003 cu cea mai înaltă distincție militară a statului – Ordinul Ștefan cel Mare – pe generalii ruși Patrușev, Ușakov și Lebedev, șefii FSB, GRU și a Serviciului de Informații Externe ale Federației Ruse este o recunoaștere pe față a unei crude realități: că Republica Moldova s-a aflat în toți acești 25 de ani la discreția spionilor ruși cu mare putere decizională în stat.
Exemplul cel mai recent este Igor Dodon, președintele care nici nu se mai sfiește de diversiunile pe care le face. Marea trădare este la vedere și ea a devenit în Republica Moldova un sport național de mare performanță. Păcat că nu avem instituții oneste ca să le dea aprecierea juridică care li se cuvine și anii pe care îi merită.
Valeriu Saharneanu
22 martie 2017
