În nordul Republicii Moldova se înalță semeț Toltrele Prutului – stânci care cândva erau parte a fundului Mării Sarmatice, dispărută acum mai multe milioane de ani și considerată cel mai mare lac al lumii. Se consideră că aceste stânci au peste 10 milioane de ani și astăzi sunt comori naturale cu care ne mândrim. Iată trei dintre ele pe care are fi bine să le vizitați în 2025.
În nordul republicii la Corjeuţi, sat de pe meleagurile Briceniului, se înalţă câteva stânci de o frumuseţe aparte. Una dintre ele, şi anume Ţiglăul, impresionează pe oricine ajunge la poalele sale. Stânca gigantă se înalţă deasupra Lopatnicului, afluent al Prutului care sapă de milenii defileul de aici. Stânca este cartea de vizită a satului Corjeuţi, şi pare a fi ruptă din peisajele preistorice.
Urcând în sus pe panta cea mai puţin abruptă, vezi nu doar satul pitulat la umbra sa, ci şi toată regiunea aşezată la picioarele tale. Prima vatră a localităţii a apărut în preajma stâncilor, ca mai apoi să se extindă tot mai mult. Este foarte periculos să urci pe pietroaiele din vârful acesteia, aşa că nu vă aventuraţi dacă aveţi frică de înălţime, fiindcă de obicei se încumetă să ajungă acolo doar cei mai curajoşi. Pe vârful stâncii puteţi observa o “poartă” cu pietre care stau să cadă, iar de cealaltă parte a ei se deschide o privelişte de nedescris, unde vedem cum curge la vale Lopatnicul. Şi dacă până nu demult Ţiglăul găzduia întrecerile sportive la alpinism, în ultimii ani aici se întrec pietrarii. Aceştia sapă la poalele sale, transformând monumentul natural într-o carieră ilegală de extragere a pietrei. Şi cât n-ar părea de bizar, dar stânca care a ţinut piept timp de milenii intemperiilor de tot felul, ar putea cădea victimă poftei de agonisire a omului. Şi dacă extragerea pietrelor va continua în viitor, ar putea duce la prăbuşirea Ţiglăului, iar noi am mai putea rămâne fără un monument natural care nu mai are pereche.
În apropierea satului Duruitoarea, situat pe malul râului Prut, se găsesc unele dintre cele mai vechi urme ale oamenilor din actuala Republică Moldova. Aceste vestigii datează de aproximativ 250-300 de mii de ani și sunt găsite într-o grota preistorică cunoscută pentru istoria sa milenară și pentru cele trei camere lungi de aproape 50 de metri. Înălțându-se la 33 de metri față de sat, această grota este formată într-o stâncă naturală și este situată în apropierea lacului de acumulare Costești-Stânca.
Cercetătorii au descoperit dovezi semnificative în această regiune, datorită cărora peștera a dobândit o importanță istorică internațională. Cu mai bine de un deceniu în urmă, un localnic a descoperit o mandibulă de mamut în apropierea peșterii. Se crede că acesta a trăit în urmă cu 60-100 de mii de ani. Alte fragmente din scheletul animalului preistoric, inclusiv un fildeș uriaș de 2,75 metri lungime, au fost scoase la suprafață în urma săpăturilor. Cu toate acestea, săpăturile au fost oprite din cauza lipsei de fonduri și nu au fost găsite și celelalte părți ale scheletului.
Descoperirile făcute la Duruitoarea au fost depuse la muzeul liceului din comună, dar din cauza condițiilor precare de păstrare, osemintele fragile se degradează în continuare. În apropierea peșterii se găsește un defileu care pare rupt din „Parcul Jurasic”, iar Toltrele Prutului se ridică impresionant deasupra văgăunii în așteptarea dinozaurilor. În depărtare se poate auzi sunetul pârăului Duruitoarea, care curge printre stânci și care a dat numele localităților din preajmă – Duruitoarea și Duruitoarea Nouă.
În nordul republicii, la 11 kilometri de orașul Briceni, se află un ținut mirific, cum mai rar găsești prin părţile noastre. Urcați pe una dintre culmile locului, zisă și Stânca bostănoaielor, iar de acolo puteţi admira un amfiteatru natural, la poalele căruia este așezat satul Caracușenii Vechi.
În preajmă este situat unul dintre cele mai impresionante defileuri din regiune, situat la hotarul cu moşia satului Corjeuți. Pentru a ajunge acolo treceţi pe lângă “Târla boilor”, „Stânca tătarul” și „Huci”, stane neclintite care veghează aceste locuri de milioane de ani. După ce treci de apele Lopatnicului, care este şi autorul acestui relief deosebit, mergi printr-o pădurice şi ajungi la poalele defileului Ciuntului. Poteca ce se ridică în sus este anevoioasă și periculoasă, în schimb priveliștile ne copleșesc. Se zice că aici a trăit un haiduc, pe nume Ion Ciuntu, de la care se şi trage denumirea de astăzi a defileului.
Flăcăul s-a retras din sat după ce părinții iubitei sale l-au preferat în calitate de ginere pe un bogătaș, iar el a fost izgonit de la casa lor. Faptele acestui personaj care a viețuit prin părțile locului sunt bine cunoscute de localnici, iar legendele sunt transmise din tată-n fiu de-a lungul mai multor generații. Legenda mai spune că el avea un cal năzdrăvan şi atunci când şuiera acesta se apropia sub peşteră, iar Ion sărea direct în şa. Fura de la bogaţi, dădea la săraci şi era respectat de consătenii săi şi doar ciobanii ştiau unde se ascunde.
Peştera lui Ciuntu îi poartă numele, iar în preajmă se află altă grotă — “Nunta dracului”, despre care a scris în nuvela “Contrabandistul” Constantin Stamati-Ciurea, prozator care a trăit în Caracușenii Vechi. Şi totuşi, Ion Ciuntu a fost trădat de cineva, potera a blocat ieşirea din peştera sa, şi după câteva zile de împuşcături au astupat intrarea cu paie şi ciocălăi şi le-au dat foc, iar haiducul s-a intoxicat cu fum.
Defileul Ciuntului este un monument al naturii care te vrăjește în orice anotimp, inclusiv şi iarna. Blocurile masive de calcar ajung la înălțimea de 100 de metri şi îţi dau impresia că ești în munți. Această perlă din sânul naturii este la fel de frumoasă ca și legendele despre ea şi vă recomandăm să o vizitaţi.
