Femeie,
Fără universul tău
Pământul nostru-ar fi un hău,
Fără trecut şi viitor,
Fără căldură şi ecou…
Pro Cultura: De unde vine Tatiana Rusnac?
Tatiana Rusnac: M-am născut în familia lui Serghei şi Ninei Ternovschii, în orăşelul Cotovsc, astăzi Hânceşti. Tatăl meu, inginer, absolvent al Institutului Politehnic din Chişinău, a fost preşedintele vestitului, pe acele vremuri (anii 1970, 1980), sovhoz „Bozieni”, specializat în creşterea viţei de vie, sovhozul având şi o fabrică mare de vinuri. Mama a absolvit Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea Biblioteconomie, şi a lucrat până la pensionare şefă a bibliotecii săteşti Bozieni, fapt care m-a marcat mult, eu petrecând ore şi zile întregi alături de mama, cu ochii în minunatele cărţi ale acelei biblioteci. Am crescut alături de doi fraţi. Fratele mai mare, Alexandru (30.07.1957 — 17.02.2005), a fost o mare mândrie a familiei noastre, el devenind căpitan de rangul I submarine în Armata Sovietică, slujind o perioadă şi pe submarinul Flotei Maritime Ruse „Comsomoleţ”, care a naufragiat mai târziu tragic în Marea de Nord. Fratele mai mic, Sergiu, născut la 11.07.1970, este regizor TV şi e stabilit la Chişinău.
Femeie,
Fără frumuseţea ta
N-ar fi sunat magicul „da”
La sacra taină-a cununiei,
Salbă de flori căsătoriei…
P.C.: Ce înseamnă familia pentru D-voastră?
T.R.: Familia, după părerea mea, este piatra de temelie a oricărui succes, a fericirii şi liniştii sufleteşti, ea fiind pentru mine o adevărată cetate de suflet, un izvor inepuizabil de energie internă şi dragoste. Soţul Mihai Rusnac, născut la 14 noiembrie 1957 în oraşul Soroca, în familia lui Vladimir şi Sofiei Rusnac, o familie de superbi intelectuali, a absolvit două facultăţi (jurnalistica, dreptul), activând în diferite domenii. Am crescut şi educat împreună o minunată şi multiubită fiică Cristina, născută la 11 ianuarie 1981, absolventă a Universităţii din oraşul Lyon (Franţa), Facultatea Limbi Străine şi Relaţii Internaţionale. Este stabilită la Lyon, activează în calitate de specialist în marketing internaţional, face doctoratul în domeniul managementului la Şcoala Superioară de Management din Lyon. Ginerele Abel este doctor în ştiinţe informaţionale (Universitatea — Paris; doctoratul — New York, SUA). Bucuria cea mare pentru noi este dulcea şi scumpa noastră nepoţică Sofia, născută la 13 februarie 2012, care, la vârsta ei atât de fragedă, cunoaşte deja trei limbi — româna, franceza și rusa, este veselă şi foarte comunicabilă. În condiţiile tehnologiilor moderne comunicăm practic de câteva ori pe zi, deseori ne vizităm reciproc, fapt care ne bucură mult. Îmi pare oarecum rău că trebuie să mă rup între familie şi serviciu, care îmi sunt la fel de dragi, dar totuşi familia este mai aproape şi mai scumpă. Familia mea este ideală, atât soţul, cât şi fiica fiindu-mi foarte apropiaţi, dragi şi absolut necesari. Mulţumesc lui Dumnezeu pentru că mi i-a dat.
Femeie,
Doar cu a ta răbdare
Bărbaţii trec şi munţi, şi mare,
Grăbind doritul drum spre casă
Unde-i aştepţi tu, falnică, frumoasă
P.C.: În acest an veţi împlini 35 de ani de activitate în domeniul pedagogiei, o bună parte dintre care în calitate de profesor, apoi şef de studii la Colegiul de Arte „N. Botgros”…
T.R.: Am petrecut la colegiu cei mai frumoşi ani din viaţa mea, aici formându-mă ca pedagog şi organizator al procesului de studii. Suntem un colectiv de creaţie bine versat în activitatea pedagogică. M-am străduit întotdeauna să am relaţiile cele mai bune şi constructive, mobilizatoare, dar şi prietenoase cu fiecare dintre colegi, cu conducerea de odinioară şi actuală a instituţiei. Avem succese considerabile atât în pregătirea artistic-profesională a elevilor noştri, cât şi în educarea lor umană, universală, ceea ce este indispensabil legat de viitoarea lor activitate în domeniile alese. Sunt mândră că sunt dascăl şi mă cred cea mai norocoasă dintre cei care muncesc. Activitatea pedagogică în colegiu îmi permite să văd cum viaţa renaşte în fiecare zi cu orice întrebare, idee sau privire venită din ochii elevilor setoşi de noi cunoştinţe. Asemenea unui arhitect care ştie că atunci când se zideşte cu mare grijă, construcţia va dura secole întregi, dascălul ştie că, dacă în ceea ce face va pune dragoste şi adevăr, „construcţia” lui umană va dura o veşnicie. Sunt dascăl, deci sunt un luptător, în fiecare zi luptându-mă împotriva negativismului, fricii, leneviei, conformismului, prejudecăţilor, ignoranţei, iresponsabilităţii, indiferenţei, pledând în acelaşi timp cu ardoare pentru bunii mei aliaţi în procesul instructiv-educativ: inteligenţa, insistenţa, curiozitatea, individualitatea, creativitatea, credinţa, dragostea şi bunăvoinţa. Sunt recunoscătoare şi mulţumesc mult părinţilor care ne-au încredinţat copiii săi pentru sprijinul şi susţinerea lor şi pentru faptul că prin asta mi-au permis să-mi petrec zilele alături de viitor. Sunt un dascăl… şi mulţumesc Providenţei pentru asta, în fiecare zi.
P.C.: În ce relaţii sunteţi cu politica, ce vă preocupă în timpul liber?
T.R.: N-am fost niciodată indiferentă de ceea ce se întâmplă în această ţară. Nu mi-am făcut o carieră politică, ci una profesională. Ar fi bine să se ajungă şi la noi la înţelegerea că omul trebuie apreciat pentru funcţii şi promovat nu după apartenenţa politică, ci după aptitudinile profesionale, calităţile umane şi valoarea rezultatelor realizate. Sunt o fiinţă pe cât de romantică pe atât de curioasă să cunosc şi să încerc multe şi diferite: iubesc foarte mult lectura, muzica şi poezia, iubesc sportul şi natura, iubesc să pescuiesc şi să adun ciuperci… Îmi plac foarte mult călătoriile. Am cutreierat împreună cu familia Europa, mai ales România şi Franţa, în special Parisul.
Tu — mamă, soră, sau bunică,
Mireasă, soaţă, dragă fiică…
Femeie,
Tu pururea alături eşti,
Tu crezi, Tu ierţi şi Tu iubeşti!
P.C.: Aţi pomenit printre preferinţele iubite poezia, mulţi prieteni cunoscând şi iubind poeziile D-voastră. De când şi când vă dă întâlniri inspiraţia?
T.R.: Măria Sa Inspiraţia m-a captivat încă din adolescenţă, ajutându-mă cu multă mărinimie să-mi exprim prin cuvinte scrise sentimentele şi gândurile care mă învăluiau. Mai scriu şi astăzi, inspiraţia venind în diferite situaţii, stări sufleteşti de diferite coloraturi. Deseori mă prind la gândul că am rămas aceeaşi fire adolescentină… Şi mă bucur.
Născută la 11 iulie 1960 în or. Hânceşti
Director adjunct pentru instruire la Colegiul de Arte „N. Botgros” din Soroca.
Studii: Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea Filologie (limba şi literatura rusă).
Pedagog (grad didactic I), masterand la Universitatea Pedagogică „I. Creangă” (psihologie — consiliere familială).
Fişier biografic:
1967-1977 — elevă, Școala medie Hânceşti.
1977-1982 — studentă, USM, Chişinău.
1982-1991 — profesor, Şcoala de Iluminare Culturală „E. Sârbu” (Colegiul de Arte), Soroca.
1991-2000 — director adjunct pentru educaţie, Colegiul de Arte, Soroca.
2001-2005 — șef de studii, Universitatea de Criminologie, reprezentanţa Soroca.
Din 2005 până în prezent — director adjunct pentru instruire, Colegiul de Arte „N. Botgros”, Soroca.
