Din partea redacţiei: faptul că mulţi dintre noi consideră că antibioticele sunt un fel de panacee în caz de îmbolnăvire este incontestabil. În realitate însă lucrurile nu stau tocmai aşa, şi despre aceasta ne spune în continuare medicul de familie Svetlana Cealan.
— Termenul „antibiotic” este de origine greacă şi semnificaţia acestuia s-ar putea traduce „împotriva vieţii”. Lupta nu se dă împotriva celui care le administrează, ci împotriva germenilor care îi creează probleme. Antibioticele continuă să fie adevărate forţe miraculoase care pot salva vieţi. Însă, pentru acesta, este nevoie să fie administrate corect.
De câte ori nu i-aţi cerut farmacistului antibiotice atunci când au apărut primele semne şi simptome de răceală sau gripă? Este o practică foarte frecventă, din păcate, şi, în ciuda limitării accesului la antibiotice prin vânzarea lor de către farmacii doar pe bază de prescripţie medicală, pacienţii încă nu înţeleg rolul şi importanţa reală a tratamentului corect cu antibiotice. Antibioticele sunt medicamente care se adresează numai în tratamentul infecţiilor bacteriene, cum sunt bronşitele, pneumoniile bacteriene, faringitele, otitele sau conjunctivita. Dar şi în aceste cazuri este important să fie administrate numai la indicaţia medicului. Se ignoră faptul că administrarea necontrolată a antibioticelor poate produce adevărate dezastre.
Antibioticele administrate incorect duc la apariţia bacteriilor rezistente şi a bolilor aproape imposibil de tratat. Pentru a înţelege cum modifică antibioticele bacteriile trebuie întâi să înţelegem modul de acţionare a acestor substanțe, dar şi reacţia bacteriilor la administrarea de antibiotice.
Bacteriile sunt microorganisme cu proprietăţi aparte, acestea reuşesc să “comunice” între ele într-o colonie prin diverse modalităţi, inclusiv printr-un material genetic pe care îl transferă de la o bacterie la alta. Acest mesaj se modifică în funcţie de necesităţile coloniei, astfel încât dacă o singură bacterie a “aflat” cum să devină rezistentă la antibiotic, va transmite mesajul întregii colonii. Obţinem astfel o colonie rezistentă deja la un tratament care până acum era eficient. Aşa se explică cum unele boli banale au devenit astăzi de temut datorită creşterii rezistenţei bacteriilor la tot mai multe antibiotice. Astăzi unele antibiotice se folosesc strict pentru tratarea unor boli, cum ar fi tuberculoza, existând interdicţie de a folosi acele antibiotice în alte boli, tocmai pentru a limita crearea rezistenței la terapie. Administrarea în mod repetat a antibioticelor slăbeşte sistemul imunitar, iar persoanele care fac exces de aceste medicamente riscă îmbolnăviri frecvente greu tratabile.
Intestinul gros este cel mai important organ imun al omului, din cauza expunerii intense la acţiunea agenţilor externi. Flora intestinală, care conţine aproximativ 100 trilioane de microorganisme, joacă un rol esenţial contra bacteriilor străine, prevenind răspândirea acestora în cadrul organismului-gazdă. Un tratament cu antibiotice va distruge nu numai bacteriile dăunătoare, ci şi pe cele benefice. Se întâmplă astfel ca echilibrul florei intestinale să aibă de suferit şi printre efectele secundare ale antibioticelor să se numere, în mod destul de frecvent, scaunele moi sau chiar diareea. Antibioticele pot afecta şi echilibrul florei normale orofaringiene sau vaginale cu apariţia candidozei orale sau vaginale. În mod normal, după încheierea curei de antibiotice, flora intestinală se reface rapid. În cazul consumului excesiv şi necontrolat de antibiotice, problemele persistă timp îndelungat, sunt greu tratabile. Pentru a preîntâmpina apariţia rezistenţei bacteriilor la antibiotice, aceste medicamente ar trebui luate numai atunci când sunt cu adevărat necesare, şi numai medicul este cel care poate decide utilitatea lor.
Consumaţi alimentele care conţin antibiotice naturale, şi anume: ceapa, usturoiul, mierea de albine, propolisul, cimbrul, scorţişoara, boiaua, pătrunjelul, fructele de pădure, strugurii, varza crudă şi murată, morcovul, seminţele de dovleac, iaurtul.
Foarte important: tratamentul antibiotic nu se administrează la întâmplare, ci în funcţie de tipul bacteriei; administraţi antibioticul întotdeauna până la încheierea perioadei pentru care a fost prescris. Utilizarea corectă, cantitatea de substanţă activă conţinută şi timpul de administrare sunt stabilite de medic în funcţie de infecţia respectivă, ținând cont de eventualele alergii sau afecţiuni concomitente; respectaţi perioadele de pauză indicate între administrări. Doar aşa veţi asigura menţinerea constantă a nivelului de substanţă activă în corp. „De trei ori pe zi” înseamnă, așadar, o doză la opt ore; administraţi antibioticele cu apă, deoarece laptele sau alte alimente ar putea reduce efectul acestora. Se recomandă consumarea unui pahar întreg cu apă. Respectaţi o pauză de minim două ore între administrarea antibioticelor şi consumul de lapte/produse lactate; persoanele care se află sub tratament şi cu alte medicamente trebuie să solicite informaţii medicului asupra interacţiunilor acestora cu antibioticele; nu vă trataţi singuri cu antibiotice!
Sper să vă fie utilă informaţia referitor la alimentele care conţin antibiotice naturale: ceapa şi usturoiul, cunoscute şi folosite de mii de ani ca remedii în diferite afecţiuni, au în compoziţia lor numeroşi antioxidanţi care ucid bacteriile şi radicalii liberi din sânge, protejând, în acest fel, sistemul imunitar şi întărindu-l. Propolisul, sub formă de granule sau tinctură, se recomandă pentru prevenirea infecţiilor. Copiii își petrec o mare parte din timp în colectivitate, la grădiniţă sau la şcoală, fiind cei mai expuşi infecţiilor şi răcelii. Daţi copiilor tinctură de propolis, câte zece picături, pe o bucățică de pâine sau pe zahăr. Atenţie! Propolisul nu se dizolvă în nici un lichid şi pătează. Mierea de albine conţine, de asemenea, antibiotic natural. Mierea, consumată constant, zi de zi, poate preveni şi trata multe afecţiuni, de la banală răceală şi gripă la ulcer şi răni deschise, infectate. Cimbrul, de cultură sau de câmp, are proprietăţi puternic antiseptice şi antioxidante şi acţionează cu succes mai ales asupra bolilor aparatului respirator. Se poate administra sub formă de ceai şi ulei. Uleiul de cimbru este un antibiotic puternic, fără efecte secundare nedorite. În caz de amigdalită, infecţii urinare, febră, gripă, infecţii dentare, sinuzită, foloseşte câte una-două picături de ulei, de trei ori pe zi. Alte alimente care conţin antibiotice naturale şi ar trebui consumate cât mai des sunt scorţişoara, boiaua şi pătrunjelul, fructele de pădure şi strugurii, varza crudă şi murată, morcovul, seminţele de dovleac, iaurtul.
