În cadrul rubricii „Sfatul Psihologului” discutăm astăzi despre arderea profesională. Doamna Galina Melniciuc, psiholog școlar la liceul teoretic „Ștefan cel Mare” din orașul Drochia ne oferă câteva informații despre caracteristicile și strategiile de depășire a arderii profesionale.
Termenul de sindromul arderii profesionale a fost introdus în 1974 de psihologul american Freudenberger pentru a descrie starea psihologică a persoanelor care au o activitate legată de o comunicare intensă cu clienții și experimentează o tensiune emoțională. Conform autorului, sindromul arderii profesionale apare atunci când specialiștii din sfera ajutorului social se simt supraîncărcați de problemele altor persoane și epuizează energia. În 1980, Freudenberger a oferit o definiție comprehensivă a burnout-ului, care constă într-o stare de oboseală cronică, depresie și frustrare generată de devotarea unei cauze, unui mod de viață sau unei relații care nu produc recompensele așteptate. Acest lucru duce la diminuarea implicării și îndeplinirii muncii.
În 1981, Maslach a descris arderea profesională ca fiind un sindrom care cuprinde epuizarea emoțională, depersonalizarea și micșorarea nivelului de realizări personale. Acesta poate apărea la persoanele ale căror activități presupun o comunicare strânsă cu alte persoane și reprezintă o reacție la supraoboseala cronică emoțională, în special când aceste persoane au probleme sau neplăceri.Sindromul arderii profesionale duce la ștergerea hotarului dintre muncă și viața personală, astfel încât oamenii nu pot să se rupă de problemele de serviciu nici chiar în sânul familiei. „Gândurile lor sunt permanent legate de activitatea profesională, ceea ce duce la apariția insomniei, surmenajului, iritării și durerilor de cap. În cele din urmă, oamenii ajung să se simtă epuizați moral și fizic și să înțeleagă că au “ars”. Acesta este rezultatul unei implicații excesive și a unei dependențe emoționale de muncă”, ne povestește psihologul, Galina Melniciuc.
Caracterisiticile arderii și epuizării sunt:
- Pierderea motivației;
- Dezvoltarea montajelor negative atît față de muncă, cât și față de alte persoane;
- Apariția senzației de îngustare a libertății de alegere;
- Pierderea umorului sau transformarea lui în umor negru, sarcastic;
- Apariția sentimentului că toate acțiunile sunt făcute prin constrângere, dar nu în rezultatul propriei alegeri.
STRATEGII DE DEPĂȘIRE A „ARDERII” PROFESIONALE
- Cunoșteți-vă propria personaliate.
Cunoașterea propriei personalități înseamnă stăpânirea reacțiilor Dvs; prevenirea unor manifestări negative care pot apărea la nivelul psihicului Dvs.
- Alegeți cea mai bună reacție contra stresului.
Evitați surmenajul, menținând un echilibru între activitate și repaus. Învățați să spuneți NU unor activități care depășesc posibilitatea Dvs.
- Depășiți stresul profesional.
Organizați-vă mai bine timpul. Recunoașteți-vă limitele și învățați din propriile greșeli. Nu vă neglijați propria familie.
- Viața Dvs. Vă aparține.
În orice situație, păstrați-vă demnitatea proprie.
- Dormiți cât vă este necesar.
Somnul este vital pentru sănătate. Fără o durată suficientă de somn reparator, fiecare din noi este mai iritabil, lipsit de energie și entuziasm.
